Find your $100k business idea in 10 days and get the first clients fast

Interviu în exclusivitate cu Răzvan Andrei – redactor-șef Editura Publisol: “Cartea tipărită e la putere și cred că o bună bucată de timp va rămâne așa. Cartea proastă e ca otrava.”

Recent am realizat un interviu cu Răzvan Andrei, redactorul-șef al Editurii Publisol, pe care îl redăm mai jos. Am discutat despre piața de carte din România și nu numai, despre planurile editurii, despre ce citesc românii și despre multe altele.

Răzvan Andrei - redactor-șef editura Publisol
Răzvan Andrei – redactor-șef Editura Publisol

– Să începem prezentând întâi Editura Publisol. Cum a luat naștere și ce cărți își propune să aducă în atenția publicului?

Editura Publisol este rodul unui parteneriat dintre doi oameni îndrăgostiți de carte și cu o viziune bine conturată privitoare la direcția în care ar trebui să se îndrepte instituția – Cezar Răsuceanu și Hadrian Mateescu.

Unul este tipograf și proprietarul uneia dintre cele mai mari tipografii din România (e și printre primele de după 1989), iar al doilea este un om cu o enormă experiență în domeniul distribuției de carte și în publishing. Cei doi au înființat editura la mijlocul anului 2020, iar eu am început alături de ei construirea echipei redacționale și a portofoliului începând cu luna august a anului trecut.

Direcțiile pe care ni le asumăm sunt, în mare, acestea: întâi de toate, vrem să publicăm cele mai importante monografii și sinteze istorice care există pe piața internațională la acest moment (multe dintre aceste opere fiind nominalizate la sau premiate cu Pulitzer), apoi, ne propunem să recuperăm cele mai importante opere polițiste și de spionaj ale literaturii române de dinainte de 1989, dându-le o nouă „față” (design coperte și layout de interior atractive), dar și „periindu-le” puțin (adaptându-le la limba română contemporană).

Mai există și traducerile din literatura clasică și contemporană internațională și, evident, cartea de copii și o componentă importantă young-adult.

O direcție la care țin foarte mult e cea prin care încercăm să recuperăm și să rebranduim operele clasice ale literaturii române. Un succes important a fost colecția FeminIN, o serie de zece romane din literatura română clasică cu personaje-centrale femei. Am făcut coperte moderne, le-am scris prefețe inteligente și destul de jucăușe, prin care reconectăm aceste opere la marile teme ale lumii de azi – feminism, în special, dar nu numai, gender gap, statutul femeii, familie, capitalism, sărăcie, statut social, homofobie etc.

Rezultatul a fost unul impresionant și reacția publicului a fost promptă și îmbucurătoare: au cumpărat și cumpără în continuare colecția, scriu despre ea, dezbat și o promovează fiecare în felul lui. Nimeni n-ar trebui să rateze această colecție!

Pregătim, pentru a doua parte a verii și începutul toamnei, câteva proiecte extraordinare. Întâi de toate, după succesul seriei de autor Haralamb Zincă, extraordinarul autor român de thrillere polițiste și de spionaj, în august lansăm și seria de autor Horia Tecuceanu, un alt autor-legendă de cărți policier.

serie de autor Horia Tecuceanu Editura Publisol

De asemenea, vom publica o monografie despre Theresa May, scrisă de Sir Anthony Seldon, apoi controversata carte a lui John Bolton despre perioada în care a fost Consilierul pentru Securitate Națională al lui Trump, la Casa Albă, două lucrări senzaționale, scrise de istoricul Julien Jackson, despre invadarea Franței de către naziști și despre perioada ocupației, monumentala monografie scrisă de Kai Bird și Martin J. Sherwin despre Oppenheimer (premiată cu Pulitzer), monografia lui Fredrik Legevall despre JFK și monografia lui Julien Jackson despre De Gaulle.

Pentru începutul anului viitor pregătim lansarea monografiei Stalin, în două volume uriașe, scrisă de Stephen Kotkin (lucrare nominalizată pe lista scurtă la Pulitzer). Și avem și tot felul de surprize pe care le vom comunica, la momentul potrivit, pe siteul publisol.ro și pe paginile de facebook sau instagram și prin colaboratorii noștri bloggeri, vloggeri și influenceri, dar și pe posturile tv.

– Sunt tot felul de articole și studii care spun că nu se prea citește ori că se preferă cărțile în format digital sau audio. Care e experiența editurii Publisol și care sunt colecțiile cel mai bine primite de cititorii români?

Adevărul e că nu există studii sau statistici reliable pentru aceste chestiuni. Dacă există o tendință spre mai puțin citit în rândul populației, ea e una globală și nu-i specifică țării noastre. Bine, România a fost mereu o piață de carte mică și, din păcate, rămâne una mică. Motivele sunt multiple și n-are rost să intrăm în această dezbatere pentru că nu mai ieșim din ea.

Părerea mea e că lumea citește și că oferta e destul de generoasă. Chiar și faptul că, în acest context aparent nefavorabil și cu o pandemie pe cap, se nasc noi edituri și se publică cărți constituie un argument în favoarea viziunii optimiste – anume că oamenii cumpără și citesc cărți.

Evident, depinde și cu ce comparăm. Dacă ne comparăm cu lumea de limbă engleză sau cu Germania, piața românească de carte e minusculă. Dar cred că e greșit să facem astfel de comparații și rezonabil e să privim situația nuanțat și să o raportăm la lumea noastră în care trăim, adică la România. Am ieșit, de doar trei decenii, dintr-o epocă în care se citea obligatoriu pentru școală (această tendință s-a diminuat considerabil, deși persistă) literatură stabilită de la centru și în rest circula carte „pe sub mână”.

Prohibiția încurajează consumul. Acum, avem alte probleme. Când se vor așeza lucrurile cu țara noastră – economic, social, politic etc. –, atunci vom avea și mai mult timp pentru citit. Până atunci, ne descurcăm cum putem și în regim economic. Dar oamenii citesc și au și ce citi. Oferta editorială este bună, selecția e făcută în general de profesioniști. Aș spune chiar că, spre deosebire de alte domenii, unde „urechismul” e în floare, aici, în lumea editorială (lăsând la o parte excepțiile care nu ne fac cinste dar care sunt, cumva, inevitabile), lucrurile stau mult mai bine.

Oameni cu pregătire impecabilă, tobă de carte, bine conectați la lumea internațională a cărții, vin cu o ofertă diversificată și livrată la cele mai înalte standarde. Restul e lamentație și zgomot de fond. Nu le-aș da atenție.

În ce privește cartea electronică, a existat o ușoară creștere a cererii la începutul pandemiei, dar nu putem vorbi încă de o concurență reală digital versus tipărit. Cartea tipărită e la putere și cred că o bună bucată de timp va rămâne așa. Evident, încercăm să acoperim și nevoia de carte digitală și toate editurile fac asta. La audiobookuri lucrurile stau cam la fel. Există o oarecare cerere, dar numai pentru un anumit gen de carte (cele mai multe de formare personală) și nici acest format nu cred că va reuși să-i facă concurență autentică celui tipărit în viitorul apropiat.

Dintre colecțiile editurii noastre, cel mai bine primite au fost seria de autor Haralamb Zincă și colecția de care am vorbit deja, FeminIN. Acestea sunt în top și ne-au depășit și cele mai mari așteptări. Din acest motiv, vom încerca să gândim pentru cititori colecții atractive și, ceea ce-i foarte important, accesibile financiar.

Interpolul transmite, arestați-l!

– Cum se promoveaza Editura Publisol în general? Sunt alese modalități diferite de promovare în funcție de autor/colecție? Care sunt cele mai bune tactici, din experiența de până acum?

Evident, în funcție de autor și de carte, ne adaptăm și strategiile de promovare. Fiind la început, abia ne construim rețeaua de colaboratori, dar avem deja câțiva parteneri cu care lucrăm minunat. Pe lângă promovarea pe canalele tv și pe rețelele de socializare, încercăm să legăm parteneriate și chiar prietenii cu persoane și instituții care ne pot promova cărțile în comunitățile lor concrete sau virtuale, dar la un nivel ceva mai profund, cu o mai mare implicare.

Nu ne dorim doar să ne fie preluate comunicatele de presă, ci să se scrie pe bune despre cărțile noastre. Limbajul unui comunicat este, hélas!, formal, cumva scorțos. O recenzie scrisă în urma parcurgerii cărții e cu totul altceva. Pe lângă strategiile de marketing și obișnuitele parteneriate cu instituții ca posturi de radio și tv, ziare și reviste, încercăm așadar să creăm o legătură puternică cu oameni care iubesc cartea și care scriu sau vorbesc pentru comunitățile lor în mod sincer și deschis despre ceea ce citesc.

În plus, încerăm să ne facem parteneri cât mai mulți și cât mai diverși, pentru că nu vrem să se vorbească despre cărțile noastre la general și în medii improprii. Dacă am o monografie istorică, n-o s-o prezint într-o comunitate de persoane pasionate de benzi desenate. Dacă avem cărți de copii, n-o să le prezinte cineva care are o comunitate de oameni pasionați de politică internațională. Și așa mai departe.

– Cum s-a modificat comportamentul românilor în pandemie (din experiența editurii): au citit/cumpărat mai multe cărți sau mai puține?

Inițial au cumpărat mai puțin, mai ales pentru că s-au închis librăriile și marile magazine de carte. A crescut ușor vânzarea de carte online, dar nu cu mult. În general, în prima parte a pandemiei a scăzut vânzarea de carte. Apoi, lucrurile s-au mai îmbunătățit.

A fost o reacție care nu ne-a surprins. Pandemia ne-a surprins, din păcate, deși, vorba lui Nassim Nicholas Taleb, nu era deloc o „lebădă neagră” – adică era a fost un eveniment predictibil. Dar reacția la pandemie a cumpărătorilor de carte n-a fost chiar surprinzătoare: n-am putut ieși din casă, n-am avut cum să cumpărăm cărți. Încet, încet, însă, lucrurile revin la normal (dacă există așa ceva).

– Ce vor românii în materie de lectură?

Ar trebui să spunem răspicat: nu există un public cititor așa, în general. Oamenii preferă lucruri diferite. Și oferta editorială din România satisface aceste gusturi. Mai există încă zone „neacoperite” sau gestionate cumva din interție și cam aici vine rolul editurilor mici care se respectă și al editurilor noi care vor să performeze.

editura publisol logo

Noi, de exemplu, la Publisol, chiar dacă publicăm și literatură română clasică, vrem să facem acest lucru inteligent și să nu ne batem joc de oameni punând un preț pe cărți care s-ar putea găsi și „la liber”, pe internet.

Colecția FeminIN e construită din astfel de lucrări (cu o excepție, romanul Patimi de Sofia Nădeje). Dar n-am lăsat cărțile acelea așa. Le-am dat un chip nou, le-am adăugat studii introductive și prefețe care încearcă să le arate relevanța pentru zilele noastre și nu doar să le lustruiască soclul pe care au fost ridicate și pe care l-au cam năpădit buruienile.

Acesta e și avantajul editurilor noi. Dacă patronii au înțelepciunea să-și angajeze oameni tineri și cu ceva viziune, se pot face minuni. Editurile mari se mișcă greu, sunt ca niște balene benigne. Editurile mici sunt ca delfinii – au flexibilitate mare, putere de reacție rapidă și pot experimenta mai liber.

Editurile mari nu-și permit acest lux pentru că au publicul deja format și acel public le sancționează cu consecințe mult mai grave decât ar putea fi sancționată o editură mică. Evident, pun lucrurile în lumina favorabilă. Editurile mici au infinit mai multe probleme și e de o mie de ori mai greu să răzbați în apele în care se mișcă balenele. Dar sunt convins că vom reuși.

– Ce șanse au tinerii/noii autori în România – de a avea un contract cu o editură, de a vinde etc.? Ce caracteristici trebuie să aibă un scriitor de succes în această perioadă? (ex: trebuie să fie foarte cunoscut el ca autor pentru a genera multe vânzări în rândul comunității sale/editura aduce vânzările etc.)

Aici lucrurile sunt complicate. Însă, dacă un autor român e bun, nu cred că există editură de la noi care să nu-l publice. Bine, autorul chiar trebuie să fie bun, nu să creadă el că e bun.

E nevoie de multe calități și de o importantă doză de onestitate pentru a-ți aprecia creațiile la adevărata lor valoare. Și există și criterii. Editurile de la noi ar vrea să publice autori autohtoni. Și asta din mai multe motive.

În primul rând, costurile ar fi mai mici și beneficiile mai mari. Nu trebuie să traduci o carte scrisă în română. Textul e, teoretic, adaptat la contextul românesc, deci e mai ușor de marketat. Et caetera. Și sunt o grămadă de autori români de succes. Vin și alții din urmă.

Cu lucrările de avangardă e altceva. Nicăieri în lume avangarda nu circulă în lumea mainstream. E și împotriva conceptului de avngardă. Astea-s lucrări de underground și ajung să devină pop după ceva vreme. Nu merge să scrii pentru trei, patru persoane din prezent și pentru cei din viitor și să te aștepți să ți se vândă un tiraj de mii de exemplare într-un an.

E nevoie de timp pentru ca avangarda să devină cultură pop și să ajungă să se vândă. În privința lucrărilor slabe, n-am ce să spun. Sunt slabe. Există, însă, și edituri no name care le-ar publica și chiar o fac. Dar nu asta-i intenția Editurii Publisol sau a unei edituri responsabile.

Cartea proastă e ca otrava. E ilegal s-o comercializezi sau le-o dai oamenilor s-o consume. Un autor de succes trebuie să scrie bine, să vorbească despre ceea ce au oamenii nevoie să vorbească, să aibă o voce puternică (o voce narativă, evident) și în rest totul ține de construcție – ca orice pe lumea asta, și scriitorul de succes e un construct: talentul e elementul-cheie, dar e insuficient. Se bagă mulți bani, timp și energie în construirea unui scriitor de succes. Dar avem câțiva, nu trebuie să ne facem griji. Vor veni și alții.

– Traduceri sau autori români? Ce se preferă?

Din motivele expuse mai devreme, se preferă traducerile.

– Autori contemporani sau lucrări readuse în atenție?

Și și. E nevoie de echilibru. Clasicii se reeditează la anumite intervale de timp. Ca să nu mai spun că și scriitorii contemporani devin, uneori destul de repede, clasici.

– Cum credeți că va evolua piața de carte în acest an?

O să ne revenim. Încet, nu peste noapte. E nevoie de răbdare și de titluri alese inteligent și „procesate” redacțional impecabil sau pe acolo.

– Care sunt elementele succesului pentru o editură în 2021?

Selecția titlurilor, marketing bun și PR de calitate. Neaparat: cărțile trebuie să fie impecabile – de la aspectul grafic și până la traduceri, redactări (conținut). Niciunul dintre aceste elemente nu-i mai puțin important. A, e nevoie și de echipe de oameni care să creadă în ceea ce fac. În lumea cărților, dacă nu ești Don Quijote, nu faci mare lucru.

Despre Răzvan Andrei

Răzvan Andrei s-a născut în 1981, la Galați. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Galați, apoi a urmat cursuri de Filozofie și Istoria și Teoria Artei la București. A lucrat în presa locală și centrală. În prezent, este redactor-șef al Editurii Publisol. A colaborat, de-a lungul timpului, cu Adevărul literar și artistic, Verso, România literară, Luceafărul, Idei în dialog, Scena 9 și Poesis internațional. A citit versuri la cenacluri și cluburi de lectură ca: Nepotu’ lui Thoreau, Institutul Blecher, Nocturnele de poezie ARCEN și Lit out loud. În 2018 i-a apărut volumul de poezii Jazz pentru iguane și alte poeme (Editura BrumaR). Ediția a doua, revizuită și adăugită, a apărut în 2019, la Curtea Veche Publishing.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *