free download 78 travel guides written by experts

Inclinarea Europei catre dreapta va aduce somaj, cresterea merge pe pierdere

Apãrãtorii marelui proiect european au primit poate cel mai brutal semnal de deșteptare weekendul trecut, dar, cu partidele de centru încã în topul sondajelor, fisurile din ce în ce mai mari în peisajul politic vor dãuna perspectivelor de creștere ale Europei și soartei șomerilor.

· Progresul major al blocului eurosceptic la alegerile parlamentare e imposibil de ignorat
· Proiectul european în pericol, votanții resping insistența Bruxelles-ului pentru continuarea integrării
· Adevărații perdanți ai votului continuă să fie șomerii și șansele de creștere pe măsură ce dezacordurile în Europa cresc.

de Steen Jakobsen, economist șef Saxo Bank

În toată Europa, votanții euro-sceptici au câștigat teren, însă ar putea fi în van, căci majoritatea vechii gărzi, conservatori, liberali, verzi și social-democrați, încă are 70% din mandate.

Felul în care voturile de protest se vor angrena cu partidele principale va stabili tonul pentru Europa în următorii cinci ani. Dacă partidele protestatare au nevoie doar de o arenă unde să poată striga “Nu, mulțumim, Europa”, atunci vom vedea vechile partide aliniindu-se mai mult către mijloc și diluând voturile negative. Pe de altă parte, dacă voturile euro-sceptice vor să aibă o influență, atunci compromisul și căutarea influenței reale la voturile cheie va fi strategia.

Parlamentul European face câte o lege nouă la două zile, ceea ce e înspăimântător în sine, dar arată și că Europa de azi e în mare măsură o mașină pentru care oprirea avântului este extrem de complicată. Sistemul UE este construit și stabilit pentru a proteja modelul birocratic și clar favorizează partidele politice pro-UE.

Această alcătuire părtinitoare și impulsul au făcut ca rezultatele din Marea Britanie, Grecia, Italia, Danemarca și Franța să fie imposibil de ignorat. În Franța și Marea Britanie implicațiile sunt mai importante, căci Frontul Național al lui Marine Le Pen a luat 25% din voturi și un estimat de 25 de locuri, iar Partidul Independenței UK al lui Nigel Farage a șters orice urmă din partidele aflate tradițional la putere pentru a obține 28% din voturi și un estimat de 23 de locuri.

Șansele ca Marea Britanie să voteze negativ la referendum anul viitor sunt acum clare, pericolul este prezent. UKIP a ajuns pe scena națională, la fel și în Franța unde Marine Le Pen a ajuns acum o forță de luat în considerare la următoarele alegeri prezidențiale.

O schimbare către o atitudine mai degrabă reticentă de la una complet pro orice european va fi cea mai mare schimbare marginală în Europa. Prin ignorarea dorințelor susținătorilor lor, o grămadă de partide principale din Europa caută acum o nouă strategie – o strategie care, după alegerile din weekend-ul trecut, va avea drept urmare mai puțină Europa, nu mai multă.

Aceasta în totală opoziție cu discursul de la Starea Uniunii al președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, în care spunea: “problema cu Europa nu este ca avem prea multă, ci că avem prea puțină”. Votanții europeni sunt, în mod clar, în dezacord cu aceasta, iar consecințele acestor algeri parlamentare pot fi lente și mici, dar vor fi semnificative.

· Frontul Național al lui Marine Le Pen ia 25% din voturi, socialiștii lui Francois Hollande scad la 14%
· UKIP retrogradează partidele tradiționale și câștigă 23 de locuri în Parlamentul European, democrat-liberalii dispar fără urmă
· În Danemarca, Ungaria și Olanda – câștiguri semnificative pentru aripa dreaptă.
· În Italia, partea de centru-stânga ține pe loc partidul de dreapta din câștigarea a 40% din voturi
· Germania rămâne ferm pe calea de mijloc, partidul Angelei Merkel, Uniunea Creștină, adunând 35% din voturi

Noul Parlament European va avea calificări democratice mai puternice cu rădăcini în Tratatul de la Lisabona și include noi puterni legislative. Va fi dcisiv pentru o majoritate a legislației UE. În total, peste 40 de noi domenii au fost adăugate printre care agricultura, politica energetică (sau lipsa acesteia), imigrația și fondurile UE. Parlamentul are și uștimul cuvânt asupra bugetului UE.

Cea mai mare schimbare imediatã va fi aceea cã președintele Comisiei Europene va fi nevoit sã rpimeascã aprobarea Parlamentului pentru a intra în exercițiul funcțiunii. Ne putem aștepta la o luptã importantã între Consiliul Europei și Parlamentul European exact pe acest subiect. Nu vã așteptați la un consens, decât poate pe ultima sutã de metri.

Cei 751 de membri ai Parlamentului European opereazã prin coaliții de interese în toate țãrile și uneori printr-un punct de vedere politic. Data finalã pentru depunerea unei coaliții este 23 iunie, iar o “coaliție” trebuie sã aibã 25 membri cel puțin, din 7 țãri diferite.

Aici, voturile de protest pot juca un rol vital. Euro-scepticii sunt împãrțiți. Riscul este similar celui mișcãrii Occupy din SUA, lipsa unui scop comun, în afara negativismului, face ca majoritatea sã treacã ignorând ceea ce este, de fapt, un apel al votanților cãtre politicieni cã Europan este prea departe de viața cotidianã a celor 500 de milioane de cetãțeni ai sãi.

Uniunea bancară, pachetul de două, pachetul de șase, șomajul crescut și creșterea scăzută rămân marile provocări. Vedem o încetinire dramatică a Germaniei în 2015, fiind cel mai mare risc pentru Europa. Germania a fost locomotiva până acum, supraviețuind prin exporturile către Asia pe timpul crizei, dar acum Asia încetinește, ceea ce înseamnă mai puțin export pentru Europa.

”Poliția economică” a UE va fi testată. Franța și Spania se află deja în situația de încălcare a deficitelor bugetare pentru 2014 și 2015. Așa numita “revenire” este de fapt o stabilizare, nu o revenire. În istorie, uniunile, chiar și cele primitive, eșuează atunci când vremurile economice devin negative. Ne așteaptă un nou test pe măsură ce părăsim 2014, iar Parlamentul European nu l-a făcut deloc mai ușor. Votanții și politicienii nu se înțeleg, e clar. Supunerea a orice subiect legat de Europa la referendum va fi o mișcare riscantă și deci Europa este acum pe cale să treacă de la mers la o alergare ușoară.

Piața nu se sinchisește de rezultatele alegerilor parlamentare din 2014, vede paharul pe jumătate plin. Totuși, pe măsură ce noul parlament va trece la treabă, lupta internă va continua în Consiliul Europei, în Parlametul European, între Consiliu și Parlament și între UE și votanții din Europa. Aceasta e concluzia finală: politicenii Europei și alegătorii săi nu au fost niciodată mai departe unii de alții. Prețul plătit este un curent continuu de lipsă de comunicare ce va slăbi și mai tare Europa, cu o putere de decizie mai mică și dezacorduri din ce în ce mai grave.

Cum spunea George Bernard Shaw: ”Singura cea mai mare problemã în comunicare este iluzia cã a avut loc”.

Europa are nevoie sã meargã mai departe cu uniunea politicã și fiscalã pe care sã le consolideze și sã le dezvolte. Cu siguranțã nu se va întâmpla. Mai trebuie sã-și simplifice afacerile. Și acest lucru foarte puțin probabil sã se întâmple. Tocmai am crescut complexitatea politicilor și a luãrii deciziilor. Perdanții, ca întotdeauna, rãmân șomerii, creșterea și reforma. Învingãtorul: tragerea de timp. Trist. Pe bune.

Bucuresti, 26.05.2014
{mosloadposition user9}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *