Alina Galeriu
managing partner, Galeriu & Partners PR
Există o regulă imbatabilă în PR, ca și în viață: regula bunului-simț. Dincolo de anii de studiu sau de experiența în domeniu pe care angajatorii pun preț mai mult sau mai puțin, cel mai și cel mai mult te ajută în PR cei 7 ani de acasă. Pentru că de acolo învățăm să spunem “te rog” și “mulțumesc”, să așteptăm răbdători să ne vină rândul în discuție, să nu intrăm “cu bocancii” în viața cuiva, să fim discreți, diplomați, politicoși. Tot de acolo am deprins cum să deosebim “ce se face” și ce “nu se face” când vine vorba de interacțiunea cu ceilalți. Iar acest set de abilități este mai prețios decât nota 10 la licență sau 10 proiecte de succes trecute in CV. Pentru că, în PR, ca și în viață, nu este nimic mai valoros decât a putea să te calibrezi la interlocutor și a-ți seta prioritățile corect, astfel încât miza ta în discuție să nu devină un obsesiv “eu trebuie să am dreptate cu orice preț”.
Cred că ne putem identifica ușor, fiecare dintre noi, cu situația în care, atunci când plecăm într-o țară străină căutăm să învățăm cât mai repede cum se pronunță în limba nativilor “bună ziua”, “te rog” și “mulțumesc”. Cumva ciudat, deși spunem cu ușurință gracias, danke schon, grazie sau arigato, după caz, vânzătorului de la magazinul de suveniruri din Madrid, muzeografului din Berlin, taximetristului din Roma sau ospătarului de la restaurantul din Tokyo, nu suntem la fel de generoși în a le mulțumi partenerilor și colaboratorilor de business. Dacă ar fi să numărăm mailurile din inbox cu câte un “te rog” cu cele care conțin un “mulțumesc”, am descoperi o paritate îngrijorătoare.
Ei bine, această cutumă a lumii de business, mereu în căutare de task-uri, arareori orientată și către recunoștință, este mai nepotrivită decât oricând atunci când vine vorba de activitatea de relații publice. În esență un domeniu ce ține de abilitatea de a stăpâni arta interrelaționării și finețea raportării la interlocutor cu eleganță, diplomație și considerație, nu poate fi sinonim cu domeniul celor ce uită să spună “mulțumesc”. Cu toate acestea, tot mai des se întâmplă ca, prin a uita să mulțumim unui jurnalist care a publicat interviul cu clientul nostru sau știrea despre evenimentul organizat luna trecută sau bloggerului care a postat pe Facebook o recomandare despre produsul clientului nostru să nu facem altceva decât să ridicăm treptat un zid între noi și ei. Până la urmă cui îi place să se simtă folosit?
Ce e de făcut? Să încercăm să nu mai uităm de “mulțumesc” și prin asta să ne raportăm diferit, mai uman la interlocutor. Să fim recunoscători pentru fiecare proiect care prinde viață și pentru ajutorul primit de la fiecare dintre partenerii de dialog, fie că vorbim de un furnizor de catering, un furnizor de decorațiuni sau jurnalistul care a alocat câteva ore pentru research ca să ne trimită niște întrebări complexe pentru CEO-ul companiei pe care o reprezentăm sau bloggerul care și-a rupt din timp să vină la evenimentul de lansare pe care l-am organizat.
Cumva, în goana nebună după soluții care să rezolve problemele ce apar uneori ca ciupercile după ploaie în activitatea noastră, uităm să ne exprimăm gratitudinea. Și cel mai grav nu ar fi numai că uităm să o exprimăm, ci că uneori uităm să o simțim. Așa că, noi, la Galeriu & Partners PR ne-am setat următoarele reguli: zilnic trebuie să spunem cel puțin un “mulțumesc” unui partener de business și săptămânal, la statusul de task-uri pentru săptămâna respectivă, includem o trecere în revistă a proiectelor pe care le-am dus la bun sfârșit, de care putem fi mândre și pentru care e bine să nu uităm să fim recunoscătoare.
foto header: multumesc, imagine de Nelosa / Shutterstock
