Aurel Carasel
Editura Tritonic
“Galaxia sudica” se constituie intr-o surpriza placuta pentru iubitorii SF-urilor. Volumul reuneste patru povestiri scrise de Aurel Carasel si se incheie cu un capitol numir „Era Cosmica” – adica „O privire cronologica sintetica asupra unei istorii alternative” (datele fiind utile pentru a putea situa in timp povestirile). Merita subliniat faptul ca aceste povestiri sunt doar o parte din saga cosmica pe care o imagineaza Aurel Carasel.
Totul a inceput cu texte de proza scurta pentru revista „Nautilus” – si iata ca primele patru au fost deja transformate in scrieri mai ample si au vazut lumina tiparului. „Era Cosmica” trebuie inteleasa asadar ca un „ghid” pentru toate povestirile scurte scrise de Aurel Carasel in aceasta saga. Cronologia ofera un viitor alternativ – de la „i. EC (1920): Karel Capek lanseaza termenul de „robot”, punand bazele „Erei Robotice” si pana la „14.245 EC: pe continentul Unamerikha, apare Cronos Bulevard, o cale de calatorie care traverseaza, pe verticala, cronologiile si spatiile” (pp.211, 223).
Cartea se deschide cu „Gravitatie 0.7”, o proza scurta nominalizata la premiile Romcon 2015, categoria nuvela. Alegerea acestei scrieri pentru a deschide volumul este una inspirata, intrucat „Gravitatie 0.7” imbina in mod fericit SF-ul cu thriller-ul (o crima fusese comisa, insa nu se stia de cine) si are un final neasteptat care nu face altceva decat sa tenteze cititorul sa lectureze urmatoarea povestire. Coloniile umane, navele spatiale, inteligenta artificiala sunt si ele prezente in celelalte povestiri – fiecare scriere avand cate un element surpriza si o idee menita a-i provoca pe cititori.
Ca sa va oferim inca un motiv pentru a citi aceasta carte, amintim ceea ce spune Michael Haulica si anume ca „vestea cu adevarat buna in legatura cu acest volum este ca el reprezinta debutul unuia dintre cele mai interesante proiecte din literatura SF romaneasca. Galaxia sudica va fi o saga spatiala, o istorie a lumii asa cum numai Motocentauri pe acoperisul lumii, antologia din 1995, isi propusese.” (…) Povestirile lui „Aurel Carasel sunt sefeuri clasice, sefeuri ca acelea care ne-au facut pe multi dintre noi sa devenim fanii acestui gen de fictiune.” (p. 8)
