Christine Féret-Fleury
Editura Nemira
Juliette lucrează într-o agenție imobiliară. Îi place să citească foarte mult, însă deși are zilnic cu ea o carte în metrou, ea sfârșește prin a-i observa mai degrabă pe ceilalți. Ruta e aceeași. Și unii dintre călători sunt, zi de zi, în același metrou.
Într-o zi, Juliette decide să coboare la altă stație, să schimbe ruta. Nu știe că acest lucru îi va schimba viața. Ajunge în fața unei case, iar inscripția pe care o vede și o tânără domnișoară o fac să intre. Aici îl cunoaște pe Soliman și este invitată să devină… cărăuș. De cărți.
În fiecare zi ea trebuie să împartă 4-5 cărți unor oameni. Dar nu poate da o carte oricui. Ea trebuie să își dea seama ce carte i se potrivește unei persoane.
Ce se întâmplă cu locul ei de muncă și dacă îi place să fie cărăuș, vă las pe voi să aflați.
Fata care citea în metrou cuprinde, evident, și multe trimiteri la diverse cărți. Romanul a fost considerat de revista Avantages un balsam pentru suflet, iar Madame Figaro îl consideră un roman delicios, care să ne aducă aminte că în epoca rețelelor de socializare imaginația e mai importantă decât oricând.
Citind romanul, ajungi să te plimbi pe străzile Parisului, iei o pauză alături de o ceașcă de ceai poate, și îți dorești să citești mai mult. Și, poate, să te uiți mai mult la oameni și mai puțin la telefon.
