Iuri Dombrovski
Editura ALFA
Exista, fara indoiala, plusuri si minusuri pentru orice regim politic si pentru orice perioada din istorie. Pentru a ne cunoaste trecutul este bine sa stim si ce a fost bine si a meritat, dar si ce puncte slabe a avut o perioada sau alta, iar unele carti, chiar daca sunt in esenta beletristica, ne ofera o astfel de poarta spre trecut. "Facultatea lucrurilor de prisos" este un astfel de roman care reda si subliniaza, prin intamplarile de care au parte personajele implicate, modul in care ajungeai sa fii acuzat si condamnat in Rusia (actiunea se petrece in anul 1937).
Povestea in sine nu este extrem de complicata si, din pacate, multor oameni care au trait in perioada comunismului de la noi li se va parea foarte cunoscuta. Un angajat al unui muzeu, Zibin, ajunge sa fie anchetat in legatura cu disparitia unei cantitati de aur care fusese recent descoperita. Numai ca procesul nu urmeaza linita "nevinovat pana la proba contrarie", in fapt nici macar nu se cauta probe foarte multe. Totul este mai degraba circumstantial (stiu, replica foarte celebra de filme americane), dar se pare ca si suficient si, chiar daca esti sau nu vinovat, important este sa marturisesti; daca nu vrei sa marturisesti, atunci esti determinat sa o faci (prin diverse mijloace). Absurd (poate amintind de "Procesul" lui Kafka) si revoltator. Dar, mai presus de orice, real. Din pacate autorul a experimentat direct asemenea situatii, avand in vedere ca a petrecut 18 ani in inchisoare pe vremea Marelui Conducator.
Sigur, romanul de fata nu este unul foarte facil, nu este unul de aventura sau politist in primul rand. Avem destul de multe elemente care tin de psihologie – veti vedea cum sunt create anumite personaje, cum se desfasoara anchetele, tortura etc. S-ar putea sa gasiti ca fiind bine conturate si dezbatand teme interesante diverse personaje – si aici as aminti dezbaterile cu preotul Andrei Kutorga (discutii despre tradarea lui Iisus si altele asemenea incluse). Zibin in sine este un personaj complex. El este nedumerit la inceput de situatie, nestiindu-se vinovat, dar, pe masura ce afla mecanismele (de la alti "colegi de suferinta"), el nu abandoneaza lupta, nu cedeaza ci, dimpotriva, devine chiar un detinut incomod pentru anchetatori.
"Facultatea lucrurilor de prisos" este asadar un roman complex (si cele 600 de pagini o sugereaza), o carte scrisa intre 1964-1975 in care se realizeaza o cronica a sistemului opresiv din Rusia anilor 1930, dar care arata de asemenea si trairile, modul in care reactionau oamenii pusi fata in fata cu situatii limita generate de sistem. Cu alte cuvinte, fara exagerare, avem o lectie de istorie imbinata cu lectii de viata intr-un singur volum.
"… nota comuna a scrierilor lui Iuri Dombrovski o constituie reactiile oamenilor aflati in situatii de criza, pe fondul escaladarii violentei si al dezlantuirii metodelor agresive ale sistemelor totalitare. Si, nu in ultimul rand, e vorba despre memorie, despreamintire. Nu trebuie sa uitam toate aceste elemente brutale, ne spune scriitorul, evenimente antiumane, generate si intretinute de societatile totalitare; nu trebuie sa uitam nici de eroismul unor oameni care au mers pana la capat pentru a-si apara convingerile. Nu trebuie sa uitam si suntem indemnati sa luam si noi, la randu-ne, o pozitie, intr-o situatie asemanatoare." (p 593)
Va invitam sa cititi aceasta carte si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la ea pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site. {mosloadposition user9}
