de Ole Hansen, Head of Commodity Strategy / Saxo Bank
Mărfurile rămân sub o presiune semnificativă, cu indicele Bloomberg Commodity ajungând săptămâna trecută la un nivel record scăzut în ultimii 16 ani. În timp ce metalele industriale au arătat semne de reducere a producției, exact invers am văzut la țiței, ceea ce l-a dus și mai jos ca preț, cu petrolul crud Brent tranzacționat sub $40, ceea ce este un record în ultimii 7 ani.
Strategia actuală a OPEC, ”pump and dump”, a rămas neschimbată la recenta întâlnire. Absența unei strategii clare privind cum să fie administrată criza de supraproducție, amenințată acum și de Iran, a lăsat petrolul în derivă, slăbit și mai mult de vestea că producția cartelului pe noiembrie a fost cea mai ridicată din ultimii 3 ani.
Metalele industriale, conduse de cupru și plumb, au continuat procesul de stabilizare, mai ales că sunt prevăzute noi reduceri de producție. Industria minieră trece printr-un dezechilibru, după luni de zile de căderi de prețuri care au urmat unor ani de expansiune exuberantă.
Metalel prețioase s-au blocat înainte de prognozata creștere a dobânzii Fed, anunțată pentru săptămâna aceasta. Investitorii speculativi cu poziții short masive au mai renunțat la miză ca răspuns la dolarul slăbit, dar a fost, în general, o săptămână slabă.
Un alt produs a eșuat în a mai produce profit: zahărul, după ce a devenit cea mai populară marfă printre investitori, în lunile recente. Drept rezultat, pozițiile bullish au ajuns la niveluri nesustenabile, de unde e greu de crezut că zahărul poate să mai crească.
Vremea afectează ambele țărmuri ale Atlanticului
Cel mai mare perdant a fost gazul natural din SUA, care a scăzut sub $2, cea mai mică valoare din 2012 încoace și cel mai mic preț pentru această perioadă a anului din `98 încoace. La fel ca în nordul Europei, iarna din SUA s-a dovedit mai blândă decât de obicei și a sugrumat cererea pentru încălzire, crescând nivelul stocurilor de gaz în depozitele subterane.
Producția americană de energie, în special prin fracking, rămâne pe traiectoria ce-i va permite să înregistreze un nou record în ultimii 5 ani. Contractele futures din ianuarie care reprezintă, de obicei, prețurile de vârf, se tranzacționează la aproximativ 45% sub nivelul de anul trecut. Vestea bună este că gazul american se vinde acum de 3,5 ori mai ieftin decât cel din Asia de Est, ceea ce ar putea încuraja exporturile.
SUA este pe cale să devină un exportator net de gaz. De îndată ce facilitățile uriașe de lichefiere din SUA, aflate acum în stadiu de construcție, se vor termina undeva în 2020, ar trebui să aibă capacitatea de a exporta 10% din producția națională de gaz.
Un nivel scăzut… negru
Țițeiul crud Brent a atins cel mai scăzut nivel din decembrie 2008, când petrolul a ”căzut” din cauza crizei financiare. O nouă criză, de data asta în sectorul petrolier, pare tot mai verosimilă, pe măsură ce prețurile în scădere continuă să împingă țările producătoare mai mici și companiile petroliere spre marginea prăpastiei.
Cu creșterea de dobândă dată ca aproape sigură săptămâna aceasta, costul finanțării datoriilor (care au atins nivelul de junk pentru mulți producători mici) va continua să crească și va duce, în cele din urmă la falimente și consolidări.
Până atingem acel stadiu – care va ajuta, în cele din urmă, la stabilizarea pieței de petrol și reducerea producției – următoarele luni vor fi și mai rele. OPEC produce cel mai mult din ultimii 3 ani, iar Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a avertizat că situația producției se va înrăutăți, odată ce țițeiul din Iran se va duce tot în rezervoarele de stocare.
Vestea bună de la AIE este că nu trebuie să ne facem griji că rămânem fără petrol, cu noi facilități de stocare deja în construcție și cu rezervele strategice ale Chinei în creștere. Ritmul record de creștere a stocurilor va scădea în 2016 – producția va scădea în statele non-OPEC, odată cu cererea. Dar AIE nu vede piața găsindu-și un echilibru între cerere și ofertă înainte de finalul lui 2016.
Drept rezultat, e posibil să vedem prognoze pe 2016 revizuite în jos, neexistând șansa să vedem țițeiul Brent urcând la $60/barilul înainte de 2017.
Ora cea mai neagră e pe cale să treacă, dar până să vedem soarele mai durează un pic și sunt mai mulți factori în joc pentru asta. Datele fundamentale din SUA vor fi urmărite cu atenție pentru a găsi semne de scădere a producției, după ce au fost închise anumite facilități de extracție. Comportamentul fondurilor hedge sunt un indicator important, după ce au acumulat un număr record de expuneri short pe țiței crud Brent și WTI.
Datele fundamentale slabe și impulsul negativ au dus petrolul Brent și WTI la nivelurile din 2008, de unde și ideea că ne putem aștepta la scăderi cu încă 5-10%.
Pozițiile pre-FOMC determină evoluția metalelor prețioase
Mult așteptata creștere a dobânzii Fed se apropie de sfârșit. La 16 decembrie, Comitetul Federal pentru Piața Liberă va avea ultima reuniune din 2015 și 76% din piață e convinsă că va decide creșterea dobânzii, pentru prima dată în ultimii 9 ani.
Activitatea din piață a fost slabă, traderii așteptând momentul de care vorbim și slăbirea dolarului nu a generat cine știe ce mișcare, în afară de o comasare de poziții short. Investitorii au fugit de metalele prețioase, inclusiv de aur. De la începutul anului, au renunțat la 135 de tone de aur din produsele exchange-traded, în timp ce fondurile hedge au un record scăzut de expuneri short pe futures COMEX, la New York.
Expunerile totale pe aur și produse exchange-traded au scăzut cu 25% anul acesta și s-au înjumătățit în ultimii 2 ani.
Cum se va comporta aurul după creșterea dobânzii depinde foarte mult de reacția dolarului. Piața a integrat deja o creștere anticipată de 25 de puncte de bază a dobânzii, apoi o creștere graduală de 1,7% până la sfârșitul lui 2018. Impactul asupra aurului va veni, așadar din comportamentul dolarului. Dezamăgirea produsă de lipsa de acțiune din partea BCE a generat o și mai mare fugă de dolar, pentru că pozițiile short ridicate pe euro au fost reduse. Mulți traderi au început să închidă ”registrele„ pe 2015, ceea ce înseamnă că valoarea adevărată a dolarului o vom vedea abia în ianuarie 2016. Asta, combinată cu strategia ”vinde zvonul, cumpără realitatea” ar putea determina investitorii să nu renunțe la aur. Prima parte a lui 2016 va fi foarte interesantă, în special legat de ce se va întâmpla cu USD. Ceea ce am scris mai sus depsre sectorul energetic va avea un cuvânt de spus. În funcție de nivelul de stres venit de pe piața creditelor, aurul și dolarul ar putea ambele vedea traiectoria lor inversată, spre creștere.
