tech week
Shadow

Eu, H.Z., Aventurierul

Haralamb Zincă
Editura Publisol

Haralamb Zincă este pseudonimul sub care a scris Hary Isac Zilberman care s-a născut pe 4 iulie 1923 la Roman și a murit în 2008, după o lungă suferință. Scriitorul este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, dar și de jurnale de front și cărți de cercetare istorică. Haralamb Zincă este considerat părintele literaturii de spionaj din România și al literaturii polițiste, Sfârșitul spionului fantomă fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar O crimă aproape perfectă fiind prima carte polițistă de la noi din țară.

Eu, H.Z., aventurierul este un volum în care sunt reunite elemente de autobiografie structurate în câteva părți: fragmente pentru un portret-robot, eu și lumea înconjurătoare, laboratorul scriitorului… polițist, printre delincvenții minori, eu și orele “H” ale istoriei.

Eu, H.Z., Aventurierul Haralamb Zincă

Începutul vorbește despre mutarea de la Roman în București și despre diferențele dintre cele două orașe. Viața în capitală – într-o fundătură din București – nu este deloc ușoară pentru tânărul Haralamb Zincă, iar situațiile prin care trece sunt variate și ajung până la încercarea părinților de a-l însura cu o fată cu zestre.

Urmează apoi capitole care oferă cititorului posibilitatea de a înțelege mai bine viața socială, economică a României începând din anul 1940 și până mai târziu. Sunt incluse anchete sociale realizate în anii ‘60, mărturii din război – nu doar ale autorului, ci și ale multor persoane participante -, despre eroi și despre război în sine.

Cititorii află și despre conflicte diverse ale vremii, dar și modul în care au fost acestea resimțite de autor și de persoane pe care le știa. În plus, cartea oferă detalii despre formarea Tractorul și IAR. Și pentru că vorbim despre perioada comunistă și de schimbările din România de după război, trebuie precizat că volumul include și detalii despre colectivizare, problemele create, viața la sate (prin intermediuli prezentării destinelor multor oameni). Există și o parte dedicată romanelor polițiste și documentării pentru acestea cu diverse cazuri reale prezentate, dar și cu o convorbire telefonică imaginară cu Georges Simenon.

Eu, H.Z., Aventurierul. Autobiografie prezintă și întâmplări surprinzătoare care îl au în centru pe autor: primul furt, lucrul la strungărie și fuga de acasă, prima prietenie cu o fată, de ce voia să devină arheolog și multe altele. Cartea devine așadar deopotrivă o posibilitate de a cunoaște mai bine autorul, dar și un document și o oportunitate de a pătrunde în trecut.

Ultima parte este dedicată unor evenimente importante din istoria României analizate, supuse întrebărilor și documentate de autor: ziua de 23 august, Operațiunea “Budapesta” – incluzând și mărturii diverse.

“La 17 ani, am “murit” pentru prima oară. N-am făcut-o cu plăcere. Martor mi-e… Asta-i, că nu prea am martori. Trebuia să “ mor”. Am dus multă muncă de lămurire cu mine, cu ai mei. (…)

Așadar, cinci ani am fost “mort”, în care vreme, vă rog să mă credeți, am mai “murit” în câteva rânduri. Prin propria-mi experiență, vă pot asigura că doar prima “ moarte” e ceva mai neplăcută, pe urmă, zău așa, începi să-i prinzi gustul.” (pp. 7-8)

Așa începe volumul de față, o incursiune interesantă în viața lui Haralamb Zincă dar și o oportunitate de a înțelege, din perspectiva autorului, România de la sate și de la orașe, cu detalii care pot juca, cu destine tragice dar și cu un pic de umor, acolo unde se poate.

Leave a Reply

Your email address will not be published.