„In iad toate becurile sint arse”
Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, revine cu un nou roman: În iad toate becurile sînt arse, o poveste surprinzătoare, o scriitură diferită şi un subiect neconvenţional. În iad toate becurile sînt arse (colecţia „Fiction Ltd.”) este al patrulea roman al lui Dan Lungu publicat de Polirom, după bestsellerurile Raiul găinilor (2004, ediţia a II-a, 2007, ediţia a III-a, 2010), Sînt o babă comunistă! (2007, ediţia a II-a, 2010) şi Cum să uiţi o femeie (2009, ediţia a II-a, 2010).
Autorul consideră că acest nou roman al său reprezintă cu totul altceva decît ce a scris pîna acum:
„În iad toate becurile sînt arse e un roman special: în timp scrisului m-a solicitat foarte puternic emoţional, mai mult decît de obicei, şi asta se vede în frază. E cumva diferit faţă de ce am făcut pînă acum. L-am vrut foarte amuzat, dar şi de o melancolie sfîşietoare, sprinţar dar şi grav, tulburător. Cred că este aşezat, dar şi îndrăzneţ. Există pasaje licenţioase care mă fac să roşesc la lectură, dar care, în mod ciudat, la scris nu m-au deranjat deloc, fiindcă erau de acolo, fireşti în logica romanului. Atunci cînd scrii ai o libertate imensă, pe care în viaţa de zi cu zi nici nu o visezi.” (Dan Lungu)
Romanul este recomandat de Irina Schrotter, Diverta, www.dol.ro şi Port.ro.
Victor, protagonist al romanului, trăieşte cu senzaţia acută că îşi supravieţuieşte propriei tinereţi. După copilărie şi adolescenţă, vîrste pe care le suprapune, retrospectiv, cu cea mai bună perioadă a vieţii, are sentimentul că prezentul se derulează din inerţie. Îndeplineşte o muncă bizară, nesatisfăcătoare, la care se adaugă obsesia că propria soţie, vesela Veronica, se transformase în timp într-o femeie care îi seamănă perfect, dar care nu mai păstrează nimic din şarmul şi visurile fetişcanei cu care se însurase. În derapajele sale evazioniste, memoria îi proiecteză mereu filmul trecutului, cînd, alături de gaşca de colegi de liceu, totul avea sens şi savoare. Scenele din adolescenţă, rememorate în limbaj colocvial-argotic, se derulează în ritm alert şi debordează de umor uneori licenţios. Prezentul îşi are însă propria contribuţie la naraţiune. Într-o zi, în preajma Crăciunului, Victor întîlneşte un bărbat care vorbeşte o limbă stranie, însoţit de Nana, traducătoarea sa. Alături de aceştia, intră într-o aventură ce i-ar putea schimba viaţa. Desigur, totul depinde de el…
Citiţi un fragment din roman în Suplimentul de cultură.
Dan Lungu (n. 1969, Botoşani) este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, cărţi ale sale fiind publicate în zece limbi: franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă şi turcă.
Romanul de debut, Raiul găinilor (2004; ediţia a II-a, 2007; ediţia a III-a, 2010, Ed. Polirom), a fost patru luni în topul vînzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania.
Cel de-al doilea roman, Sînt o babă comunistă! (2007; ediţia a II-a, 2010, Ed. Polirom), se află în curs de adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea. În 2009 a fost cea mai tradusă carte românească, iar versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Jean Monnet (Franţa, 2008).
Al treilea roman, Cum să uiţi o femeie (2009, ediţia a II-a, 2010, Ed. Polirom), a fost tradus imediat în germană, franceză şi maghiară.
Tot la Polirom a mai publicat două volume de proză scurtă, Băieţi de gaşcă (2005) şi Proza cu amănuntul (ediţia a II-a, 2008). Alături de Radu Pavel Gheo a coordonat volumul colectiv Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (2008), iar alături de Lucian Dan Teodorovici volumul Str. Revoluţiei nr. 89 (2009).
Alte detalii despre Dan Lungu aflaţi accesînd şi site-ul personal al acestuia: www.danlungu.eu.
În pregătire, de acelaşi autor:
Cum să uiţi o femeie, ediţia 2011, colecţia Top 10+
