„Vineri” de Aleksandar Stoicovici si „Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuta
Joi, 23 iunie, incepind cu ora 18.30, la libraria Avant-Garde din Iasi (Str. Lapusneanu, nr. 16), va avea loc o dubla lansare: volumele de poezie Vineri, de Aleksandar Stoicovici si Iubirea e amintirea unui viol de Leonard Ancuta, aparute recent la editura Herg Benet.
In prezenta autorilor, vor discuta despre cele doua noi aparitii Herg Benet invitatii:
Andreea Grinea Mironescu
Serban Axinte
Liviu Antonesei
Vineri de Aleksandar Stoicovici:
”E atit de vesel sa descoperi poezie culta pe bune, adica intesata de arhetipuri si intertextualitati asimilate. A fi cultivat inseamna a nu face poza si parada cu ceea ce cunosti. Aleksandar Stoicovici scrie cu vina despre lucruri grave. Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu, el vrea sa mestece cu privirea toate gesturile umanitatii. Inciziile practicate de el sint precise si eficiente: taie exact acolo unde e ceva de vazut. Dar taie in asa fel incit vazutul sa fie niciodata-inainte-vazut. Pentru ca, de undeva din pod, a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopirteste banalitatea pina ii da forme explozive. Un poet cu stofa de chirurg plastician.” (Felix Nicolau)
”Aleksandar Stoicovici mi se pare unul dintre cei mai interesant i, vii, dinamici, vitali poeti ai ultimului val. As risca sa-l alatur unei serii de poeti ai granitei, de poeti ai limitei, din care fac parte, linga Vasko Popa si Miodrag Pavlovici, exceptionali autori banateni precum Dusan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubita Raichici. In totul, literatura propusa de Aleksandar Stoicovici, aluziva si incitanta, numeste un moment literar viu, foarte implicat intr-o geografie literara evidenta pentru cel care intelege lumea de contact cultural romano-sirb.” (Cornel Ungureanu)
Iubirea e amintirea unui viol de Leonard Ancuta:
”Versul lui Leonard Ancuta este expresia unui sentiment exprimat cu mijloace cind vehemente, cind instrainate: dar, ca la orice poet autentic, vocea lui se prapaga cu viteza intensitatii. Leonard Ancuta e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…” (Traian T. Coşovei)
“Sub atanorul in care-si prepara deliciile si otravurile poetice, Leonard Ancuta pompeaza combustibili cu asiduitate, riscind uneori sa supraincalzeasca agregatul, dar pina la urma poezia cam asta face dintotdeauna: se joaca cu focul. „Sunt plin de bucuria unei lumi care moare” mi se pare una dintre expresiile inspirate prin cheia careia poate fi descuiata aceasta carte de poezii de dragoste, dezgust, iluminare, descompunere si moarte.” (Ioan Es. Pop)
