free download 78 travel guides written by experts

Dragos Huluba si Violeta Totir va invita la spectacolele Companiei de Teatru Passe-Partout DAN PURIC

“RENCONTRES”, sambata 12 mai

ROMANIA. INCHS PENTRU INVENTAR, duminica 13 mai

(ambele spectacole incep la orele 19.00)

“RENCONTRES”:un spectacol realizat de Dragos Huluba si Violeta Totir, actori ai Companiei de Teatru Passe-Partout Dan Puric din Bucuresti, de 15 ani.

Spectacolul “Rencontres” (“Intalniri”) este o provocare a celor doi actori adresata propriilor performante din spectacolele lor anterioare, in regia lui Dan Puric: “Costumele”,”Made in Romania”,”Hic sunt Leones”,  cu care au participat la numeroase festivaluri internationale din Germania, Franta, Elvetia, Grecia, Polonia, Ungaria, Croatia, China.

“Rencontres” este intalnirea intre mai multe lumi si civilizatii, intalnirea intre un EL si o EA in diverse timpuri si in diverse spatii. O poveste de dragoste cu iluziile, cautarile, tensiunile si indoielile ei, se intersecteaza in spectacol cu o poveste despre insingurarea si alienarea individului sub stresul vietii moderne, cu un tango pasional plin de ironie si gaguri, cu o istorie a cuplurilor celebre ale cinematografiei…

Durata spectacolului: 60 minute.

Spectacolul "ROMANIA.INCHIS PENTRU INVENTAR", in regia lui Dragos Huluba, cu Dragos Huluba, Eduard Adam si Violeta Huluba reprezinta povestea a doi tineri, care traiesc, muncesc, exista in Romania anilor ‘80. De fapt poate fi biografia cotidiana a romanului care, in vreme comunismului era hartuit de securitate, de spaima zilei de maine, de neputinta de a se elibera. In esenta, o filozofie a rezistentei spirituale, valabila in orice epoca. Durata spectacolului: 60 minute.

Interviu cu DRAGOS HULUBA

Actorul Dragos Huluba s-a nascut la Piatra Neamt, un oras care a dat actori mari, un oras care surprinde prin multimea de tineri talentati, daruiti si charismatici. A fost studentul lui Dem Radulescu, a colaborat cu regizorul Bruno Coppolla, din 2003 este actor al Teatrului de Comedie iar, din 1998 este membru al Companiei Passe Partout Dan Puric. Dragos Huluba are un mod original de a aduce pe scena rasu’-plansu’. Pare a fi nascut pentru comedie dar stapanesti si arta de a face sa transpara, cu subtilitate, latura profound dramatica a comicului.
În spectacolul “Royal Fashion”, un proiect gandit si realizat de Dan Puric, Dragos este asistent de regie dar si actor. El insusi a creat doua spectacole de exceptie, impreuna cu Violeta Huluba, “Rencontres” si Romania. Inchis pentru inventar” .

Un interviu cu Dragos Huluba, inseamna a redescoperi oameni care cred in valoarea culturii, instruirii si educatiei.

De cand"imprietenirea " cu scena?
Imi aduc aminte ca, in clasa a V a, proaspata diriginta care era si profesoara de romana ne-a dat un mic test in care ne-a intrebat ce am vrea sa ajungem in viata ( tin sa specific ca asta se intampla in anii ‘80). Am raspuns simplu: actor. Cand a venit logic urmatoarea intrebare – "De ce?". Am raspuns ca nu stiu, dar asa simt. De abia in anul terminal de liceu, acel raspuns a revenit din nou din subconstientul in care a stat ascuns si apoi…. restul e prezentul meu.

Nu te-a tentat televiziunea, ca profesie? Stiu ca ai avut cateva incercari.
Ca profesie, nu. Am colaborat in schimb la emisiuni care aveau legatura cu mine ca actor: “Clubul de comedie”, “Campionatul de comedie” ( si mai sunt si actor la Teatrul de Comedie- cam multa Comedie pentru un personaj tragic(sic!) ca mine. E un loc fascinant, dar pentru ca produsul finit sa fie de calitate trebuie multa munca pe care putin dintre cei care activeaza in aceasta lume sunt dispusi sa o faca. De aceea de multe ori rezutatele sunt, hai sa spunem, lipsite de rafinament.

Care sunt cele mai importante momente din teatru care ti-au marcat evolutia de actor?
Specacolul" Costumele…!" in regia lui Dan Puric. Dar nu spectacolul in sine ca produs finit, ci mai degraba lucrul la el. Acel an care a fost la inceput o scoala, m-a facut sa ma vad altfel, sa scot din mine lucruri de care nu stiam ca sunt capabil. A fost greu, dar atat de frumos. Tin minte si acum repetitiile la ora 7 dimineata,( si ce iarna a fost in anul acela!)Si Dan Puric care era fascinant si in acelasi timp atat de simplu si natural!
Apoi primul proiect la Teatrul de Comedie in regia lui Horatiu Malaele- alt mare artist. Cred ca sunt totusi un tip norocos..

Ai avut modele?
Da. Parintii mei.

Crezi ca societatea romaneasca mai poate evolua avand ca reper- valoarea?
Cred ca societatea romaneasca, ca de altfel orice societate, nu poate evolua decat daca isi defineste bine valorile. Pentru asta trebuie sa faca un exercitiu de memorie, intorcandu-se la valorile care au facut aceasta natie si sa le compare cu acele" valori" din ziua de azi. Cred ca ne-ar provoca un ras tragic. Societate romaneasca de azi are valori certe, dar glasul lor se pierde in zgomotul imposturii care e agresiva pe zi ce trece. Mediocritatea e mai periculoasa decat prostia, pentru ca ea, mediocritatea, e autosuficienta, sigura de ea, nu evolueaza. Un prost poate intelege limita lui si poate incerca sa o depasesca. Mediocrul, niciodata. Il vezi in politica, la televizor, chiar si in lumea artistica. E greu de luptat cu el pentru ca nu are indoieli. Cred ca totusi e o faza de tranzitie a socitatii romanesti, o tranzitie care dureaza cam mult, dar pana la urma lucrurile se vor aseza in matca lor. E ca un rau care a intalnit in drum o mlastina.

Cum poate "salva" teatrul cate ceva din ceea ce am putea numi "accesul la cultura"
Teatrul nu cred ca trebuie neaparat sa salveze. El poate sa conserve si in acelasi timp sa participe la reconstructia culturii romanesti. Nu cred in teatrul militant sau ideologic ( au facut-o comunistii si rezultatele au fost dezastruase). Teatrul ca orice arta provoaca gandirea, imaginatia, discutia fiecarui spectator cu el insusi. Evident ca are si o functie deconectanta, de " entertainment", pentru ca intr-o lume stresanta, cu presiuni asupra fiecarui individ in parte e nevoie de 1-2 ore de curatire, chiar si printr-un ras sanatos.

Din noianul de personaje create, ai si unul preferat?
Pot sa fiu patetic? Personajul meu preferat este poporul roman. Sa ma explic. Mai rar un personaj care sa aiba in el accese de genialitate alaturi de cele de prostie. Talente cu carul, dar lasate sa moara in intuneric. Las si curajos in acelasi timp. Frumos ( ca in cei 100 de ani de dupa 1848) si atat de urat in anii comunismului. E un personaj greu de jucat si cred ca numai un roman poate intelege cu adevarat ce se intampla in neamul acesta. E o figura tragica, plina de umor.

Ai incercat si ai reusit sa si regizezi niste spectacole de succes. Cum iti gandesti spectacolele pe care le regizezi?
Pana acum nu am regizat decat 2 spectacole ( la care am scris si scenariul si in care si joc) Rencontres cu Violeta Huluba si Romania. Inchis pentru inventar cu Violeta Huluba si Eduard Adam. Ele sunt de asemenea un lucru de echipa in care partenerii de scena sunt la randul lor creatori.Doua spectacole premiate si cred apreciate de public si de critica de specialitate( se joaca la Teatrul de pe Lipscani- fosta sala Rapsodia). E un inceput asa ca nu vreau sa conceptualizez inca raportul meu cu regia de teatru. Un drum lung de la care astept multe raspunsuri. Ce stiu sigur in acest moment, de inceput este ca un spectacol nu trebuie facut decat atunci cand simti ca ai cu adevarat ceva de spus. Sper sa raspund cu adevarat la aceasta intrebare peste cativa ani.

Ce legatura speciala ai cu civilizatia si cultura franceza? Am vazut ca folosesti multe elemente din aria culturii franceze moderne, si nu numai, in spectacolele tale.
Poate sunt un nostalgic, dar Romania moderna s-a nascut avand drept model in mare masura cultura franceza. In saloanele romanesti ale sfarsitului de secol 19 si inceput de sec 20 limba franceza era un obligo si nu cred ca din snobism. Am crescut( desi in anii comunismului) cu aceasta nostalgie a parfumului unei lumi care avea un loc bine definit pe harta Europei. Primul spectacol facut are un titlu francez( Rencontres- Intalniri) si are pe coloana sonora multa muzica frantuzeasca si ceva din umorul si spiritul francez( cel putin asa cum l-am vazut eu). A avut premiera in Luxemburg ( o tara de asemeni legata de cultura franceza). O poveste de dragoste vazuta cu umor si delicatete in mai multe tablouri, un melange intre cultura romana si (sper) cea franceza.

Stiu ca ai avut turnee multe.. Ce te-au invatat calatoriile prin lume si intalnirea cu, mereu, alt public?
Pot spune, din nou, ca sunt un tip norocos. Am calatorit in foarte multe tari cu spectacole de teatru, atat cu cele ale lui Dan Puric cat si cu Teatrul de Comedie si mai ales cu spectacolele facute de mine ( Rencontres si Romania. Inchis pentru inventar- din Senegal pana in Finlanda). E o diferenta intre a merge in excursie si a merge cu "treaba" ( in cazul meu in turnee teatrale). Prezenta pe o scena straina e una aparte de fiecare data. Reactiile publicului sunt aceleasi in mare masura, dar exista diferente subtile de la popor la popor. Discutiile de dupa te integreaza puernic in civilizatia cu care tocmai ai luat contact. Teatrul pe care il fac la compania Dan Puric e unul bazat pe gest, pe tacere, pe relatie dintre muzica si corp, astfel ca, fiind totusi un limbaj universal, el e foarte usor de comunicat si receptat. Imi aduc aminte ca la Dakar, in Senegal, cu ocazia zilelor francofoniei am jucat spectacolul Rencontres regizat de mine impreuna cu sotia mea,Violeta. In sala erau spectatori care nu vazusera in viata lor un spectacol de teatru iar reactiile lor erau la fel cu cele ale spectatorilor din Spania sau Germania. Asta spune multe despre cat de asemnatori suntem, noi oamenii, in esenta noastra.

Ce inseamna pentru tine Dem Radulescu si Dan Puric?
Cand in 1994 am pasit la prima ora de curs cu profesorul Dem Radulescu a fost un moment greu de inteles pentru cineva din ziua de azi. Sa ai in fata un mare artist care iti spune pe nume si care vorbeste cu tine, un biet student, calm, plin de bunavointa si mai ales responsabil… e un moment de gratie. De la Dem Radulescu am invata respectul pentru teatru si pentru spectatori si mai ales respectul pentru tine ca artist. Daca atunci cand intri pe scena esti sincer ai castigat un pariu important. Chiar daca maestrul Dem Radulescu ne- a parasit prea devreme, cuvintele lui inca imi rasuna in minte si cu fiecare rol imi dau seama cat dreptate avea… Dan Puric a fost mana intinsa de destin in momentul in care aveam aveam nevoie mai mult ca oricand. Atat si cred ca am spus totul cu asta.

Bucuresti, 09.05.2012

{mosloadposition user9}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *