- Pe 26 martie 2020, scriitorul britanic va veni în România pentru a lansa la librăria Humanitas Cișmigiu, de la ora 19:00, cartea De-a v-ați ascunselea, publicată recent la Editura Trei
Cine este Helen Grace, inspectorul detectiv din romanele lui M.J. Arlidge, care a primit premiul pentru „Cel mai bun personaj feminin” în 2017, din partea Dead Good Readers? Cum a reușit un personaj de ficțiune să stârnească anumite controverse și curiozități, în rândul cititorilor din toată lumea?
Autorul britanic, care pe 26 martie 2020 va veni pentru prima dată în România la invitația Editurii Trei pentru a lansa „De-a v-ați ascunselea” („Hide and Seek”), cel de-al șaselea roman cu Helen Grace în acțiune, vorbește atât despre sursele de inspirație, cât și despre felul în care și-a construit personajul.
Până la evenimentul de lansare care va avea loc pe 26 martie la librăria Humanitas Cișmigiu din București, de la ora 19:00, autorul povestește de ce Helen nu se aseamănă cu niciun alt detectiv din cărți de profil.
Pasionat cititor al thrillerelor de profil, Arlidge declara într-un interviu că o parte din sursa de inspirație a venit de la Lisbeth Salander, creată de Stieg Larsson, fiind atras de complexitatea și latura ei întunecată. El a decis că și personajul său va fi tot o femeie pentru că „femeile tind să aibă o complexitate emoțională mai mare și sunt mai interesante, atât în viața reală, cât și în ficțiune, decât bărbații.
Ei sunt mult mai previzibili și relativ mai simpliști în dorințele pe care le au. De asemenea, viața femeilor, în acest context prefesional, este mult mai dificilă, din mai multe puncte de vedere.” Propunându-și în același timp să evite toate clișeele genului, Arlidge a reușit să creeze un personaj unic, la fel de misterios precum crimele ciudate pe care le investighează.
„Am gândit-o pe Helen ca fiind puternică, aspră, inteligentă, aproape invincibilă însă, pe de altă parte, viața ei este într-o dezordine totală. Helen este foarte izolată, rănită, foarte critică cu ea însăși. Nu este acel ofițer de poliție care, pentru a face față meseriei, devine dependentă de alcool.
Dar, pentru că și ea are nevoie de o zonă în care să se descarce, cea mai apropiată relație pe care o are este cu un bărbat pe care îl plătește să o lovească, iar ea folosește această durere pentru a-și controla emoțiile”, dezvăluie autorul.
Dar, dincolo de profilul ei psihologic, cea mai mare necunoscută pentru cititori rămâne o întrebare simplă: cum arată Helen Grace? Arlidge a reușit să scrie, preț de opt romane, despre un personaj pe care nu l-a descris niciodată fizic. Acest lucru a stârnit și mai multe curiozități, întrebări, dar și îndemnuri din partea cititorilor ca el să dea măcar un detaliu despre înfățișarea detectivului inspector.
De fiecare dată, scriitorul a răspuns: „Nu, nu voi spune niciodată nimic despre partea fizică și nu voi confirma cum arată Helen Grace. Una dintre bucuriile acestor romane este aceea că cititorul trebuie să muncească, trebuie să depună un efort, la rândul său. Sunt, de altfel, foarte încântat că în acest fel există mii de Helen Grace, diferite în toată lumea”.
Cei care nu au descoperit-o încă pe Helen Grace, au timp să citească despre ea și despre crimele stranii pe care le dezleagă și în celelalte romane publicate la Editura Trei: Ghici cine moare primul (Eeny Meeny), Ghici ce-i în cutie (Pop Goes the Weasel), Casa păpușilor (Doll House), Ghici care-i mincinosul (Liar Liar) și Băiatul pierdut (Little Boy Blue).
