Colecția de poezie Vorpal a editurii Nemira se îmbogățește cu două titluri noi: DADI, de Sebastian Sifft și Bani. Muncă. Timp liber, de Elena Vlădăreanu.
Coordonatoarea colecției, Svetlana Cârstean, despre Dadi: „Această carte este un document despre om, iar omul e o vrabie, așezată pe spatele altui om, dar adesea e și un tată, așezat peste un alt tată, și istoria este un șir de tați care moștenesc unii de la alții documentul, adică identitatea, apartenența, legea, oboseala, cuvintele fundamentale, sentimentele neexprimate. Pe cîtă dragoste și duioșie există în acest volum surprinzător al lui Sebastian Sifft, pe atîta autoironie, neputință, furie a rutinei și cruzime se lasă descoperite. Și tot atîta confuzie între dadi cel mic care strigă după tată și Dadi cel mare care-și spune tată. Sebastian Sifft tocmai a inventat un nou fel de a scrie despre paternitate și noua formulă îi aparține în mod exclusiv.”
Despre Bani. Muncă. Timp liber : „O carte despre condiția artistului/artistei, despre cutumele lumii literare românești în care trăim. O artă poetică despre cât de nepoetică poate fi supraviețuirea. Elena Vlădăreanu dă voce tuturor vocilor care șoptesc pe la colțuri, dar nu vorbesc despre propria condiție, dă o voce, în mod radical, frustrării, furiei și fricilor unor artiști care nu mai au timp să se ocupe de arta lor fiind confiscați de știința supraviețuirii, captivi în ecuația bani/muncă/timp liber. O voce plasată în afara metaforei și a iluziei. Mai mult ca niciodată, Elena Vlădăreanu își confirmă în această carte stilul, forța, dar și misiunea pe care și-a asumat-o.” Svetlana Cârstean
Cartea se lansează sâmbătă, la ora 17.00, la Târgul de carte Gaudeamus.
„Bani. Muncă. Timp liber este volumul cel mai direct al Elenei Vlădăreanu, cel mai apropiat de ideea de manifest. Un manifest artistic, un manifest feminist și feminin conceput pe mai multe voci care livrează împreună, în forță, mesajul. Misiunea volumului este să opereze o extragere brutală din fetișismul artei pentru artă. Misiune îndeplinită. Bine ați venit în deșertul realului!” Mihai Iovănel
