free download 78 travel guides written by experts

Coraline

Neil Gaiman
Editura Tritonic, Colectia Junior Tritonic
Review by Rudi

De curand mi-a cazut in mana o carte pentru copii – „Coraline”, de Neil Gaiman. A aparut la Editura Tritonic, in Colectia Junior Tritonic si beneficiaza de traducerea de calitate a lui Liviu Radu.

Neil Gaiman este ceea ce se poate numi un scriitor complet – scrie romane, teatru, proza scurta, versuri pentru melodii, scenarii de film, texte pentru reviste de benzi desenate –, a patruns in sufletele cititorilor mai ales prin povestile fantastice. Este castigatorul a multe premii literare si este tradus in peste douazeci de tari.

Intai nu mi-a venit sa cred ca vreau sa citesc asa ceva la varsta pe care o am. Si totusi am facut-o pe nerasuflate. Mi-a prins extrem de bine aceasta imbaiere in copilarie. Din cand in cand toti avem nevoie de o intoarcere la copilarie, deoarece copilul din noi nu dispare niciodata. Se ascunde doar.

Iar acum recomand tuturor sa citeasca acest roman. Este o minunata poveste fantastica a unei fetite – Coraline, bineinteles – curioase, ca toti copiii. Si de aici incepe aventura…

Totul incepe cand fetita si familia ei se muta intr-o noua locuinta.

„Era o casa foarte veche – avea o mansarda sub acoperis, o pivnita sub pamant si o gradina intesata cu arbori batrani, uriasi.
Familia Coralinei Jones nu detinea toata casa – aceasta era prea mare. Stapanea doar o parte din ea.” (p. 11)

In aceste conditii, existau – normal – si vecini, printre care doua batrane domnisoare – Spink si Forcible – foste actrite.

„In apartamentul de deasupra celui al Coralinei, sub acoperis, locuia un batran nebun, cu o mustata mare. Acesta ii povesti Coralinei ca pregatea un numar de circ cu soareci. Nu lasa pe nimeni sa-l vada.” (p. 12)

Ca toti copiii, si Coraline are multa imaginatie.

„– Coraline? Oh, aici esti! Unde naiba ai fost?
– Am fost rapita de extraterestri, zise Coraline. Au venit din spatiul cosmic, cu arme cu raze, dar eu i-am inselat, punandu-mi o peruca si razand cu accent strain, si am scapat.” (p. 29)

Plictisita – ploua –, oarecum neglijata de mama („– Nu-mi pasa ce faci, spuse mama Coralinei, cata vreme nu faci mizerie.” – p. 14), dornica sa cunoasca noul teritoriu, incepe sa-si faca de lucru numarand intai obiectele albastre (153), ferestrele (21) si apoi usile (14). Asa ajunge sa descopere in spatele celei de-a paisprezecea usi o cale de acces spre altceva.

Odata intrata in acest univers paralel, asemanator cu cel original, unde intalneste o alta mama – cealalta mama – si un alt tata – celalalt tata –, asemanatori si ei cu cei reali, cu diferenta ca peste ochi au cusuti nasturi negri si mari, si care incearca sa o sechestreze aici, Coraline va trebui sa se foloseasca de inteligenta si sa dea dovada de mult curaj pentru a se intoarce la adevarata ei viata.

Va reusi oare?

Dar am sa ma opresc din a va mai spune ceva din ce i se intampla micutei curioase.

Cititi acest roman nu numai pentru copii si veti afla.

Oare si aici binele invinge raul?

Cititi „Coraline” chiar daca sunteti trecuti de o anumita varsta, asemeni mie. O sa va placa povestea fantastica, cu oarecari tendinte spre ceea ce numim paranormal.

Si sa nu uit: in cateva zile are loc si premiera filmului „Coraline” in Romania.

Va invitam sa cititi acest roman si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la el pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site. {mosloadposition user10}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *