La Herald a apărut “Satori – Mari maeştri Zen”, colecţia ZEN.
Adesea oamenii întreabă: "De ce faceți zazen? Cu ce scop vă așezați? Care este beneficiul acestei activități?". Maestrul Deshimaru îi ironiza deseori pe cei care îl întrebau în permanenţă de ce? de ce? de ce? El povestea: "Când eram tânăr, i-am pus aceeași întrebare lui Kodo Sawaki și el mi-a răspuns: «Zazenul nu folosește la nimic». Acest răspuns mi-a decis viaţa. M‑am gândit atunci că este demn și uimitor să faci toate aceste eforturi fără nici un scop, căci viaţa spirituală cea mai înaltă nu poate fi atinsă decât atunci când nu mai există nici căutarea profitului, nici teama de a pierde."
În ceea ce privește întrebarea "De ce practicați zazen?", nu poate fi vorba de un răspuns sincer decât în una din cele trei ipostaze: din calcul sau interes, din obligație sau datorită unei minți complicate. Numai când toate "de ce"- urile sunt uitate în mod natural, zazenul devine zazen și exprimă automat forma să maiestuoasă.
Kodo Sawaki spunea: "Oamenii sunt complet încurcați în iluziile lor și nimic nu arată mai clar născocirile lor derizorii decât zazenul. Când transcendem complicațiile realității, ne contemplăm propria viaţa din perspectiva elevată a unei lumi infinite." – Etienne Mokusho Zeisler
Această carte nu este una obișnuită. Ea a apărut datorită lui Buddha. În mod inconștient, natural, s-a născut de la sine. Cartea conține scurte texte prezentând viaţa unora dintre marii maeștri ai Zenului. În toate scrierile Zen aflăm povestea țiglei, despre care Mokusho Zeisler a notat următoarele: "Nici un învățat nu va crede că Nangaku vorbea serios atunci când spunea că șlefuiește ţigla pentru a face din ea o oglindă, și totuși acest punct este esenţa învățăturii pe care o transmite lui Baso."
De ce ar trebui să ne limităm gândirea la gândurile mediocre? Dacă omul de rând nu vede într-o ţiglă decât o bucată de pământ ars, nu va vedea niciodată natura lui Buddha în cineva. În definitiv, Dumnezeu nu a creat omul din ţărână? Aceasta privire nouă, aceasta metamorfoză totală a minţii este tocmai zazenul. Când există zazenul transmis corect, toate țiglele și toate fenomenele se reflectă în el liber, iar aceasta minte este atunci Buddha.
Înțelepciunea lui Buddha este la fel, "ea țâșnește din viaţă, trecând prin toți porii pielii, iar lumina ei luminează întregul univers". Nici o acțiune conștientă nu o poate îmblânzi și nici o normă nu o poate limită. Acesta a fost și sensul ultimelor cuvinte ale lui Baso. La sfârșitul vieții, el a spus unui călugăr care-și făcea griji din cauza sănătății lui: "Buddha cu faţa de soare, Buddha cu faţa de lună." Buddha cu faţa de soare trăiește pe lume o mie opt sute de ani, Buddha cu faţa de lună numai o zi și o noapte. Cât de lungă este în realitate viaţa unui Buddha? Baso nu a mai adăugat nimic, a făcut baie, s-a așezat în zazen și a murit.» – Maestrul Myoken
Selecția textelor, notele și comentariile aparțin lui Etienne Zeisler și Taisen Deshimaru; traducerea și îngrijirea ediției românești sunt realizate de Radu Ciocănelea.
Taisen Deshimaru, succesor al maeștrilor transmisiei, a venit în Europa în 1967 pentru a aduce Zenul adevărat. Prieten spiritual și maestru respectat, el și-a consacrat întreaga forţă, toată energia sa, educării numeroșilor săi discipoli. A scris câteva cărţi: Zazen, practică Zenului; Inelul Caii: Testamentul unui Maestru Zen; Întrebări pentru un Maestru Zen; Zen adevărat; Vocea din vale etc. La 30 aprilie 1982 a decedat, lăsând moștenire urmașilor esenţa învățăturii sale și misiunea de a transmite la rândul lor practică Zenului adevărat.
Etienne Zeisler s-a născut în 1946 la Budapesta. Puțin timp după nașterea sa, familia lui s-a mutat în Franța. Acolo el avea să devină unul din primii discipoli ai Maestrului Deshimaru. După moartea lui Taisen Deshimaru, Zeisler rămâne să conducă sangha (comunitatea practicanților de Zen) până la moartea sa, pe data de 8 iunie 1990.
