Horia Tecuceanu
Editura Publisol
Horia Tecuceanu are un talent deosebit de a scrie romane polițiste care te captivează de la prima și până la ultima pagină. Aceste romane rămân lecturi prețioase și în secolul 21, chiar dacă acțiunea lor se petrece înainte de 1989.
Căpitanul Apostolescu este unul dintre personajele-emblemă ale romanului polițist românesc, iar Horia Tecuceanu unul dintre autorii care merită să fie citiți.
În romanul de față, căpitanul Apostolescu este trimis (din nou) la Constanța. Aici trebuie să investigheze o dublă omucidere. Două femei, vânzătoarea și o bună prietenă a acesteia, au fost omorâte cu sânge rece într-o mercerie.
Din primele cercetări reiese că în magazin se aflaseră câteva persoane înaintea închiderii și imediat după ora 8:00.
Cine și de ce le-a omorât pe cele două femei? Iată ceea ce trebuie să descopere căpitanul Apostolescu.
“Să fii detașat pe litoral, pentru a ține locul unui coleg trimis la reciclare, e o afacere mai profitabilă decât cea făcută de Moise, când l-a convins pe Dumnezeu să-i livreze gratuit mană cerească, porto-franco în pustiul Sinai. (…)
Da, e minunat să lucrezi la Constanța, vara! Numai că eu mă “ căptușisem” cu această detașare iarna. O iarnă care pălmuia orașul cu rafale susținute de vânt, agrementate din când în când de o ploaie cu găleata, de să nu te aventurezi pe-afară nici măcar în costum de scafandru.”
Acțiunea romanului începe între o zi de marți, 27 decembrie și se încheie de Anul Nou. Ritmul este așadar alert, iar stilul care include mult dialog, ceva umor de limbaj și personaje interesante, atent construite, te prinde imediat. Cele câteva detalii care sugerează locurile și timpul în care se petrece acțiunea îți pot aduce aminte de copilărie sau pot constitui o bună modalitate de a “ vedea” cum arăta Constanța înainte de revoluție.
“- Tovarășe căpitan! La mulți ani! a zis, întinzându-mi mâna.
I-am întors urarea, după ce, controlându-mi și eu ceasul, am constatat aiurit că indica ora trei și șapte minute dimineața.
– Ăsta da revelion de pomină! a râs el mânzește.
– Pentru ei sau pentru noi?
– Chiar trebuie să vă răspund?”
