Împreună cu acest număr al revistei Flacăra, apare la Crime Scene romanul Vremea hienelor, un thriller în buna tradiţie a autorilor americani. Hai să spunem povestea primei ediţii din 1992 şi a lui Mister Pratt…
Prin 1992, Lucian Hanu, care îmi îngrijise manuscrisul romanului depus la editura Albatros, a venit la mine acasă, mi-a spus că şi-a făcut o editură şi că ar vrea să colaborăm. Ştia că scriam scurte povestiri pentru unele reviste poliţiste ce apăruseră după revoluţie şi voia să-i scriu un roman poliţist. Am fost încântat şi i-am cerut detalii asupra „comenzii”:
– Vrei ca acţiunea să se petreacă în România sau în America?
– Aş prefera în America.
– Vrei cu poliţişti sau cu detectivi particulari?
– Ar fi interesant cu detectivi particulari.
– Câte pagini?
– Două sute.
– În cât timp?
– O lună, dacă poţi.
– În regulă. Îţi scriu ceva în stilul clasicilor americani, Chandler, Hammett, cu un final exploziv stil Schwarzenegger, acţiunea în principal în America, dar şi cu o parte într-un peisaj mai exotic, poate Mexic, mai adaug şi o poveste de dragoste romantică, o crimă pe la fiecare 40 de pagini şi o întorsătură totală de situaţie pe la mijlocul cărţii. Scriu primele 40 de pagini şi îţi dau să citeşti când semnăm contractul. Dacă îţi place, continui, dacă nu, o închid şi o fac nuvelă; am unde s-o plasez. Ce zici?
– Perfect… Ar mai fi ceva.
– Ce anume?
– Te-ar deranja dacă am publica-o sub pseudonim american?
– Nu, de ce să mă deranjeze?…
– Ce zici de Robert Bratt?
– Sună bine.
– Mai pune şi un H de la Haralambie să nu fie vreun scriitor Robert Bratt prin America şi să avem probleme.
– Atunci Robert H. Bratt să fie.
N-a fost să fie chiar aşa pentru că secretara lui a greşit pseudonimul în contract şi a scris Pratt în loc de Bratt; ca să nu mai schimbăm contractul, am schimbat numele şi aşa s-a „născut” Robert H. Pratt. Cartea a apărut după vreo două luni şi s-a vândut în peste 40.000 de exemplare. Erau ceva tiraje la vremea aceea. Am şi luat bani frumoşi pe ea. Doi ani mai târziu mi-a mai comandat un volum de Robert H. Pratt, dar nu mai aveam timp să scriu un roman. Aveam însă câteva nuvele al căror personaj principal era un poliţist din Los Angeles. Mi-a spus să extind una dintre ele la dimensiunile unui microroman, ceea ce am şi făcut timp de vreo cinci zile cât am stat în casă cu o amigdalită nenorocită, am adăugat apoi celelalte nuvele şi aşa a apărut a doua cartea a lui Robert H. Pratt, Să fii poliţist la Los Angeles.
(fragment din interviul Bogdan Ficeac – un… om de rezervă, Flacăra nr.3 martie 2012)
