La sfarsitul semestrului trecut am facut evaluarea seminarului de relatii publice nonprofit pe care il predau unor studenti la invatamant la distanta la Litere, la Universitatea Bucuresti. Reactiile au fost multumitoare pentru mine ca instructor, dar una dintre ele mi-a ridicat si intrebari. Printre nenumaratele multumiri si aprecieri, s-a strecurat si comentariul unei studente care spunea ca nu are nevoie de teorie. Nu m-a socat opinia, desi eu personal cred ca si in PR ai nevoie de teorie, ci definitia despre teorie care parea sa stea la baza comentariului: cum ca orice nu este exemplu/poveste este teorie. Si, cel putin in ceea ce ma priveste, nu e asa.

In ceea ce inseamna meserie, ca si in blog, operez cu niste instrumente care imi permit sa sistematizez si sa planific niste activitati. Spre exemplu, am categorii in care pun activitatile, care functioneaza ca niste casetute virtuale, pe care le mut atunci cand planific o luna: asta pe februarie intai, asta pe 15, asteia ii dam CRL+C, si de multe ori CTRL+V in fiecare zi de marti. Cand analizez o organizatie fac deseori un SWOT, intr-o anume maniera, cand formulez obiectiv aplic testul SMART, cand editez texte le citesc cu voce tare si cand verific ortografia citesc de la coada la cap. Cand planific o campanie listez toate publicurile posibile intai si intai. Pentru mine, toate acestea si altele in aceeasi nota sunt lucruri practice, singurele lucruri practice de altfel pe care le poti preda unui viitor PR-is (restul trebuie sa le indeplineasca, ca sa si le insuseasca cu adevarat, si oricum fiecare om abordeaza o problema in stilul propriu). Pentru studenta mea se pare ca genul acesta de informatii sunt teorie.

Sunt curioasa care din punctele de vedere este corect. Inclin sa cred ca al meu. Insa pentru ca incepe un nou semestru, de data aceasta la zi, ramane intrebarea: unde e granita dintre teoretic si practic in PR?

Powered by ScribeFire.

Share