La un moment dat, vorbeam despre micro comunicare, adica acele mici atitudini care demonstreaza calitatea relatiei pe care ne-o dorim, a relatiei pe care o avem, si calitatea noastra de om educat si comunicator in sine. Multe din aceste atitudini pot fi cumulate sub categoria ‘respect”, altele se incadreaza la “profesionalism”

Un mic exemplu. Pe mine ma cheama Gonteanu (Nu Gontzeanu). Si nu, de pe cartea mea de vizita nu lipsesc diacriticele fix la numele meu (fiind prezente la numele strazii, al tarii, al firmei si alte cele). Si nu, nu-mi pronunt gresit numele, si nici nu obisnuiesc sa-l scriu aiurea. in schimb, exista persoane care ma suna de luni de zile si ma intreaba la telefon: alo, doamna Gontzeanu? Raspund: Gonteanu, da. A existat si un incident umoristic cu o domnisoara de la PR care se certa cu asistenta noastra tot PR-ita intrucat prima insista sa scrie Gontzeanu pe calaretul de la o conferinta, in timp ce asistenta incerca sa ii explica ca nu m-a cheama asa. N-a fost crezuta.

Anglo-saxonii au dezvoltat o procedura intreaga privitor la scrierea si pronuntia numelor, si unul din lucrurile pe care le-am invatat ca student la jurnalistica a fost sa verific cum isi scrie numele persoana respectiva si cum si-l pronunta. Este in acelasi timp o formula de corectitudine, si o forma de respect.

Se poate spune ca este o problema a mea personala, ca am un nume mai ciudat, dar sunt atatea Andrea cu un e si Andreea cu doi de e, atatea nume care se scriu cu i din a sau cu i din i, si atatea alte nume straine pe care ne-am obisnuit sa le pocim fara jena de la comentarii sportive la articole, la scrisori sau convorbiri de afaceri.

Lupul moralist? De vreme ce nici eu nu scriu cu diacritice se poate spuna ca ma fac vinovata de aceeasi eroare. Insa problema nu este daca cineva foloseste sau nu diacriticele in scriere, ci daca atunci cand le foloseste, se oboseste sa ti se adreseze sau sa te numeasca corect. Cred ca regula cu verificarea numelui ar trebui sa devina unul din primele lucruri pe care le contine o politica de comunicare. Tine de respectul fata de client, partner, ziarist, furnizor s.a.m.d.

Asa cum scrierea corecta a unui nume, fie de firma sau de persoana, denota respect, asa si folosirea lui in mod etic e tot o indicatie a respectului. Nu, asa cum au facut niste tineri ieseni care si-au arogat numele PR wave pentru un eveniment, fara sa intrebe proprietarul de drept. Dincolo de legalitatea chestionabila a gestului, a te comporta profesional in PR inseamna ca, inainte sa construiesti o relatie, sa te straduiesti sa n-o ingropi prin gesturi necugetate.

Atat pentru o luni mai degraba indignata decat didactica.

Powered by ScribeFire.

Share