Daca tot am revenit in forta, si imi propun sa fiu cuminte, revine si Punguta cu lecturi.

  • Daca e an nou, trebuie sa fie si o atitudine noua fata de unul din instrumentele de baza in PR – comunicatul de presa. B.L. Ochman propune un chestionar simplu pentru ce ce se pregatesc sa trimita un comunicat sau sa abordeze un reporter. Imi place mult intrebarea 4: “Credeti ca cineva ar retrimite un articol pe acesta tema unui amic sau coleg?”. Imi propun sa includ aceasta intrebare, alaturi de clasicele componente ale valorii de stire (newsworthiness) pe care le evaluez cand scriu sau editez un comunicat.
  • Cand scriu un post, ma intreb adesea cum sa il intitulez. A scrie titluri e un har aparte, care imbina capacitatea de a sintetiza cu cea de a soca, cea de a ridica intrebari cu cea de a da raspunsuri partiala suficient de incintante pentru ca cineva sa vrea sa citeasca tot materialul. Cred ca nu-i nevoie sa soun ca harul acesta imi lipseste. in schimb, pentru cei ca mine, Seth Godin rezuma (usor ironic) cele trei tipuri de titluri care se pot da, int-un material util ca punct de pornire in a intitula lucrurile mai bine.
  • Chiar daca despre jurnalisti PR-ul trebuie sa scrie numai de bine, ca sa nu-si strice bunele relatii, nu ma pot opri sa nu semnalez insemnarea “Why reporters get it wrong” care analizeaza incapacitatea mediilor americane de a prevedea corect rezultatele din algerile interne ale partidelor Americane (asa numitele primaries). Chiar daca contextul e american, insemnarea se aplica si la noi, si nu numai ziaristilor ci si bloggerilor sau altor persoane care isi asuma mantia de lider sau comentator al unui fapt, oricare ar fi el. in rezumat, motivele sunt:
    • dependenta de sondaje si statistici
    • efectul de ecou al gandurilor in interiorul aceluiasi mediu, care creaza o falsa realitate (apropo, ati vazut cat de asemanatoare sunt uneori posturile pe o anume tema a unor bloggeri care se citesc reciproc?)
    • propriile prejudecati

Lectura placuta!

Powered by ScribeFire.

Share