Un document foarte interesant, intitulat “Manifest pentru firma de PR a secolului 21” a trezit interes si a creat dezbateri pe bloguri in ultimele doua saptamani. Manifestul, disponibil aici, porneste de la premisa ca PR-ul a pierdut prima revolutie a Internetului, pe care a ales sa o abordeze din perspectiva rolului sau traditional de a genera publicitate (publicity) traditionala, pe canale traditionale, pentru o categorie noua de business. Esecul, spune autorul manifestului, Paul Holmes, nu era unul extrem de grav, pentru ca majoritatea activitatilor de PR legat de mediul online s-au redus, dupa o prima explozie de strategizare, la tactica si executie.

Web 2.0 sta sa schimbe acest mediu, iar PR-ul trebuie sa se adapteze. Intr-un fel, in aceasta noua paradigma de care am tot vorbit, PR-ul are un avantaj competitiv: tehnicile si experienta de a castiga increderea celor care influenteaza grupuri sau decizii, un avantaj pe care poate sa il transfere in mediul online. Un articol citit azi pe un blog (nu mai stiu care, dar unul din blogroll in orice caz) spunea insa ca noul rol al PR-ului nu mai este sa propuna subiecte (prin comunicate, telefoane, cadouri si alte metode familiare) ci sa participe direct, efectiv, ca individ si nu ca agentie sau companie, la discutia unui subiect, la evenimentul colectiv in sine.

PR-ul care a mirosit cat de cat trendul a interpretat gresit aceasta participare. In loc sa se implice realmente, a creat modele de implicare falsa, de la bloguri scrise de indivizi fictive, la “virale” evident corporative pe YouTube, la incercari nedospite de a crea comunitati virtuale. Publicul insa nu cauta instrumente noi de contact cu companiile, ci autenticitatea, sinceritatea interactiunii. Autenticitarea e pretul platit pentru a intra in noul univers al comunicarii interumane, companiile fiind fortate sa-l plateasca de existenta multiplelor canale prin care angajatii, clientii s.a.m.d. pot sa dezvaluie lipsa sinceritatii, netransparenta, gardul vopsit si leopardul dinauntru. Nevoia de autenticitate va permea toate actiunile, de la marketingul relationat cu o cauza (eu refuz sa traduc aceasta sintagma cu uzitatul marketing comunitar) la filantropia corporatista, la relatiile cu clientii etc., lipsa ei fiind sanctionata de public. Actiunile de tip “praf in ochi”, lipsite de substanta, nu vor mai avea efect, nu pentru ca suntem mai destepti sau mai harsaiti, ci pentru ca oricine poate oricand sa semnaleze realitatea, atingand instantaneu sute de mii de oameni.

Ce ne va astepta ca PR-i in aceasta “noua ordine mondiala”. Paul Holmes raspunde, si raspunsul merita citit.

In ceea ce ma priveste, cred ca ne asteapta o importanta crescuta, intrucat aceasta evolutie presupune mult mai mult contact interpersonal, castigarea increderii individuale, curtarea factorilor de influenta (politica, sociala, culturala sau simbolica) in defavoarea mesajului persuasiv unilateral catre mase. Adica provocari pentru care profesionistii in PR sunt cei mai pregatiti.

Si gata. Pauza cu PR-ul online, c-am scris prea multe…

Powered by ScribeFire.

Share