Am aflat astazi, intamplator, ca site-ul Banii Nostri a publicat in aprilie un articol despre Cluj pe care l-am scris initial pentru revista Insight Tarom, adica revista de bord a companiei aeriene nationale, editata de fostul meu angajator, Media On. Gandit ca un periplu de suflet in orasul meu natal, pornind “de la coada calului” adica de la statuia lui Matei Corvin, unde de ani de zile se intalnesc generatii gurese de tineri clujeni, articolul se vroia un ghid al ceea ce poti sa vezi in Cluj in timp scurt, dar simtindu-i totusi spiritul si istoria. Redactarea articolului, intr-un limbaj cat de cat obiectiv, care sa retina ceea ce poate sa placa universal, mai degraba decat ce ma face pe mine sa rezonez, a fost extrem de dificila. N-am vazut varianta finala, editata ca sa scape de stangaciile mele de limbaj… Ce vad acum pe site insa mi se pare dezlanat si ma reprezinta prea putin, poate pentru ca necesitatile de a il face compact si de a curata “ticurile” mele i-au sters pe undeva tocmai personalitatea.

Din Cluj imi amintesc alte lucruri: muschiul de pe zidul vechii fortarete, pe langa care treceam zilnic pentru a ajunge la liceu, placile de marmura cu multumiri din capela sfintei Rita, in biserica piarista, penumbra care te intampina cand treci pragul catedralei Sf. Mihail, vechiul zid roman, incorporat in casele din jurul Pietei Muzeului, lotusii din Gradina botanica, racoarea usor sinistra a lapidariumului din Muzeul de Istorie, unde incercam in joaca sa traducem textele din latina, sunetele de pian ce razbat uneori din vechea manastire ce adaposteste azi Liceul de Muzica, Cetatuia unde ajungi inevitabil pentru a vedea orasul de sus, in ansamblul sau. Cred ca am vorbit, poate nu asa de pasional, de aceste lucruri si in articolul initial.

Ma bucur sa-mi vad din nou numele langa un text de ziar, chiar si online. Insa acum inteleg si mai bine de ce am blog si-mi place 🙂

LATER EDIT: Vad ca in vehementa mea, n-am fost clara. Articolul a aparut in INSIGHT TAROM, fiind scris pentru aceasta revista, la rugamintea colegei mele care este editor, si a aparut acolo cu permisiunea mea. Insa pe site a aparut fara acesta permisiune, fara macar ca eu sa fiu informata, la o luna dupa ce incetasem relatiile de colaborare cu compania si intr-o forma care nu ma reprezinta, cu atat mai mult cu cat eu predic adecvarea limbajului si uneltelor la mediul online. Nu pot decat sa comentez inca o data despre cat de grjuliu trebuie sa fi atunci cand lansezi ceva care-ti poarta numele in eter. As fi scris cu mare placere altceva, cu fotografii, cu sunete, cu filmulete, in bucatele usor de digerat, simtind-ma mai putin constransa de obiectivitate decat in paginile unei reviste clasice. Nu mi s-a dat sansa. Colega mea mi-a precizat ca preluarea pe site s-a produs si fara stiinta ei. O cred.

Powered by ScribeFire.

Share