Astazi citeam, ca in fiecare zi, Cotidianul, si-am dat peste un articol intitulat Public Relation, in care autoarea isi relata experienta cu PR-ul si PR-ii (de televiziune) in termeni nu foarte incurajatori pentru noi cei ce facem aceasta profesie. In urma cu circa o luna in Jurnalul National, suplimentul de amenajari interioare, aparea un editorial suparat pe aceeasi tema, din nou destul de critic la adresa felului in care responsabilii de relatii publice din diferite firme trateaza jurnalistii. Cuplat cu datele studiului Media Interview publicate in urma cu doua luni de Averea, se creioneaza un portret destul de sumbru al imaginii pe care, ca profesie, o avem fata de mass-media. Pe cand invatam notiuni de baza in PR, mi s-a spus ca la baza stau urmatoarele principii:

  1. Gandeste ca un jurnalist – cum decide el ce are valoare de stire, si cum se potriveste materialul cu profilul si politica editoriala a publicatiei
  2. Da informatiile cat mai onest si mai complet cu putinta, si intotdeauna la timp
  3. Nu cere jurnalistului controlul materialului, pentru ca nu are voie sa ti-l dea si va fi si jignit de lipsa ta de incredere si transparenta. (Din studiile mele de jurnslitica imi aduc aminte de altfel cat s-a insistat pe a nu da materialul finit catre surse, fiind acceptabila doar verificarea citatelor stricte apartinand sursei.)

Se pare ca aceste principii nu sunt universale in PR, mai ales cel din urma. Dar in absenta lor se erodeaza relatia dintre jurnalist si PR, increderea care trebuie sa existe pentru a putea colabora, reputatia profesiei. Si aceasta ma ingrijoreaza.

Share