de Ole Hansen, Head of Commodity Strategy / Saxo Bank
OPEC a ajuns la un acord la Viena, care limitează producția zilnică totală a statelor membre la 32,5 milioane de barili.
Această reducere înseamnă o tăiere a producției cu 1,2 milioane de barili/zi din partea statelor membre OPEC și cu 600.000 de barili/zi din partea celor care nu sunt membre, potrivit Bloomberg.
Jocul de-a șoarecele și pisica pe care l-am văzut la reuniunea OPEC a lăsat impresia, inițial, că un acord este imposibil de acceptat. Câteva ore mai târziu, imposibilul era realizat. În acest moment, avem măcar siguranța că s-a pus o plasă de siguranță sub pragul inferior al prețului petrolului. Intrăm în faza delicată de aplicare a acordului, în care aceste reduceri trebuie asumate și puse în practică de fiecare stat membru.
În funcție de dimensiunea contribuției fiecărui stat membru la acestă reducere, cred că va fi o adevărată “luptă” să vedem prețul țițeiului peste 54$/baril. Producătorii din SUA sunt gata de atac, ceea ce va pune o oarecare presiune pe creșterea prețului, asta până când stocurile la nivel global încep să scadă cu adevărat.
Cu toate acestea, cred că echilibrarea pieței se va produce mult mai rapid – în câteva luni, față de câteva trimestre, cum se credea inițial. Dacă se alătură și Rusia politicii de reducere a producției, am putea vedea o creștere peste pragul de 54$/baril. Fără Moscova, mi se pare greu de realizat, dar tot cred că vom avea o stabilizare a prețului undeva peste 45$ și sub 55$.
Iranul rămâne principalul obstacol, dar s-ar putea să vedem un acord de “înghețare” în jurul cantității de 3,9 milioane de barili/zi, adică aproape de cifra declarată oficial la Teheran.
Acordul de la Viena reprezintă o victorie a economiei asupra politicii și totul rămâne la latitudinea statelor OPEC de a convinge piața că aceste angajamente se și pun în aplicare, spre deosebire de eforturile eșuate din ultimii ani.
