Christopher Dembik
Director strategie macro Saxo Bank
Rezumat: Anul acesta, reuniunea de la Jackson Hole ar trebui să confirme faptul că ne aflăm în plină inversare a politicii monetare globale căci un număr tot mai mare de bănci centrale a decis să reducă dobânzile în ultimele săptămâni. Ceea ce știm deocamdată este că Powell de la Fed își va ține discursul vineri. Accentul va fi pus pe „Provocările pentru politica monetară”.
La fel ca în anii precedenți, simpozionul anual de la Jackson Hole, ce avea avea loc pe 22 și 23 august, va fi cu siguranță un eveniment major cu implicații importante în piață. De obicei, este cel mai bun moment ca bancherii centrali să arunce sugestii legate de noi evoluții ale politicii. În ultimii ani, Bernanke a făcut aluzii despre lansarea programelor de relaxare cantitativă 2 și 3, Draghi a anunțat posibilitatea de a începe achiziția activelor în zona euro, iar Jordan de la Banca Națională a Elveției a confirmat nevoia de continuare a politicii monetare neconvenționale la doar câteva luni după ce a scos plafonul pentru CHF în 2015.
Anul acesta ar trebui să ni se confirme faptul că ne aflăm în plină inversare a politicii monetare globale, căci un număr tot mai mare de bănci centrale a decis să reducă dobânzile în ultimele săptămâni. Ceea ce știm deocamdată este că Powell de la Fed își va ține discursul vineri. Accentul va fi pus pe „Provocările pentru politica monetară”, inclusiv discuții despre implicațiile divergenței în cazul dobânzilor, impactul relaxării cantitative asupra piețelor de capital, noul mandat al băncilor centrale și calea către normalizare.
La ce ne așteptăm:
· Bancherii centrali ar trebui să confirme că sunt pregătiți să acționeze din nou preemptiv pentru a extinde actualul ciclu economic și pentru a evita recesiunea. Uitându-ne pe frontul macroeconomic, există multe motive de îngrijorare. Observăm faptul că nouă economii mari sunt în recesiune sau foarte aproape să intre în recesiune, în special Germania, Marea Britanie, Italia, Brazilia și Argentina. Pentru unele dintre ele, riscurile pentru creștere rezultă, în mod clar, în urma impactului războiului comercial, dar pentru altele sunt în mare parte consecințele unor politici și a unei politici greșite implementate în ultimii ani.
· Având în vedere că aceasta este tema pe care piețele pun accentul în prezent, este foarte probabil că bancherii centrali își vor spune părerea cu privire la curba inversată a randamentului. Din nou, probabil vor desconsidera semnificația acesteia. În mod interesant, pe această temă Rezerva Federală din Saint Louis a publicat de curând un articol cu privire la relația dintre inversiunile curbei de randament și recesiuni (o puteți accesa aici). Concluzia este clară: “În Germania, Franța și SUA, aproape fiecare inversiune a curbei de randament a fost urmată de o recesiune în următorii câțiva ani, sugerând că rezultatele fals pozitive pot fi puțin probabile în aceste țări”. Putem mereu să dezbatem dacă acesta este sau nu cel mai bun mod de a prognoza o recesiune, dar ar trebui să convenim că recenta inversiune este semnalul că piața de obligațiuni consideră că perspectivele pe termen lung sunt scăzute, lucru cu care tind să fiu de acord.
· Powell de la Fed ar putea minimiza potențialul reducerii de 50 de puncte de bază în septembrie. În funcție de măsurătorile la care ne referim, investitorii consideră în mod ferm că e loc pentru o reducere de 50 bps luna viitoare (probabilitate de 35% conform CME și de 48% conform Bloomberg). Cu cât așteptările sunt mai mari… cu atât mai mare e dezamăgirea. Așadar, nu putem exclude turbulențe pe piață din nou dacă Powell este prea atent în ceea ce privește următoarea mișcare a Fed și comunică o reducere de 25 bps
· Cât de jos pot să scadă ratele de referință? Am putea primi un răspuns la această întrebare în această săptămână. Un articol recent al Băncii Japoniei legat de „ratele de inversare” concluzionează că pragul este la minus 1% pentru eurozonă. Pare că insinuează că încă mai este destul loc pentru ca BCE să micșoreze dobânda la depozite în septembrie… (accesați aici).
· Nu în ultimul rând, bancherii centrali ar trebui să avertizeze cu privire la riscurile legate de războiul valutelor, în legătură cu faptul că SUA a acuzat China ca a manipulat valuta. Războiul valutelor este extensia naturală a războiului comercial, dar riscul este mare ca acesta să sfârșească cu o datorie publică mai mare și cu o furtună inflaționistă, așa cum s-a întâmplat în anii 70.
