free download 78 travel guides written by experts

Analiza Saxo Bank: Nu Turcia e de vină, e ciclul datoriilor

de Steen Jakobsen, economist șef & CIO / Saxo Bank

Toată lumea vorbește acum despre Turcia și pe bună dreptate, dar Turcia este doar un derivat secund sau terțiar de la adevăratul narativ macro global.

Turcia reprezintă catalizatorul pentru o nouă temă: ”o datorie mare și deficit de cont curent egal criză”. Din această perspectivă, am închis toate ciclurile datoriilor din anii ’80 și ’90, dar nu pe cele din ’00 și ’10, adică datoriile de după prăbușirea Nasdaq și marea criză financiară – cel mai mare experiment monetar din toate timpurile.

Saxo Bank logo

În opinia noastră, ordinea secvențelor în această criză e următoarea:
1. Ciclul datoriilor e pe pauză, pentru că SUA și China au făcut deleverage și sunt într-o fază de ”normalizare”.
2. Stocul de creditare – sau ”tortul de credit” – s-a prăbușit. La început, am vorbit despre ”schimbarea schimbării creditării”, apărută în 2017-18. Acum, vorbim de stocul de credit. La ora actuală, raportul masei monetare globale M2 versus creștere e mai puțin de 1, ceea ce înseamnă că lumea încearcă să obțină creștere economică de 6% cu o creștere de mai puțin de 2,5% a bazei monetare… adică exact opusul modelului din anii 2000 – modelul în care politicile monetare erau dictate de băncile centrale și politicieni.
3. Acest tort de creditare mai mic pare să se fi asociat negativ și cu un dolar mai puternic (pe măsură ce economia SUA crește vs. restul lumii) și un cost marginal de finanțare mai mare (pentru că scade volumul de dolari disponibili pe piață), ducând la o mini-criză a țărilor emergente.
4. Și, la final, putem spune că criza din Turcia a fost creată de cele expuse mai sus, dar a fost înrăutățită de răspunsul autocratic și naiv al președintelui Erdogan. Motivele expuse la punctele 1-3 arată și de ce există un risc de contagiune, iar piața tratează Turcia drept sursă a acestei mini-crize.

OK, ce facem de-aici înainte? Tot mai mulți investitori par să creadă că suntem în pragul unei crize de lichidități, sau ”criza asiatică 2.0”. Eu nu cred în scenarii predestinate, dar iată care ar fi prognoza mea:
1. 25% șanse ca Turcia să intre în default în următoarele 12 luni. Erdogan nu respectă planul în 3 pași de răspuns la o criză de finanțare: un răspuns agresiv monetar și fiscal, cererea de ajutor extern (UE și FMI, adică) și/sau crearea unei noi convertibilități a TRY. Planul său curent nu are nimic de a face cu toate astea, ceea ce ar putea duce la o escaladare a crizei și o contagiune spre alte piețe emergente.
2. 25% șanse ca Rezerva Federală să inverseze programul de restricție cantitativă, sprijint de BCE și majoritatea băncilor centrale mari. S-ar putea să vedem asta chiar la evenimentul din Jackson Hole, la final de august. Una peste alta, politica monetară și creșterea SUA au atins un vârf, iar mini-criza plus politica lui Trump ar putea crea premisele unei pauze și chiar inversări de politică monetară. Aproape toată lumea s-a oprit în loc din cauza înăspririi politicii Fed.
3. 25% șanse ca Beijingul să fie din nou salvator, așa cum s-a întâmplat ăn 2007/08. China își relaxează acum și politica fiscală, și pe cea monetară. Pentru mine, faptul că a a existat un sell-off pe acțiuni tech recent e un semn că s-ar putea să avem o cădere puternică destul de curând. O ”salvare chinezească” ar putea fi consdierată o nouă întârziere, dar datele din China pe care le studiez (unele le-am și publicat) arată că Beijingul este foarte conștient de riscurile unei căderi economice pe fondul unui deleverage prea accentuat.
4.  23% șanse pentru o recesiune globală, bazându-ne pe punctele 1-3 de mai sus, care ar putea veni în Q4 2018 sau Q1 2019. Această criză ar putea apărea din subestimarea pagubelor imense produse asupra IMM-urilor de apariția și impunerea de noi tarife, de creșterea costului de capital și de faptul că USD este pre puternic pentru statele îndatorate.
5. 2% șanse ca lumea să-și revină, deși această posibilitate e doar un mic punct pe radar. În acest scenariu, economia SUA este suficient de puternic să ducă pe umeri restul lumii, Italia crește cu 3%, iar UE rezolvă chestiunea Brexitului. Amintiți-vă că nimic nu este imposibil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *