de Ole Hansen, Director strategie mărfuri, Saxo Bank
Impactul economic negativ al coronavirsului, indicat timp de mai multe săptămâni prin scăderea mărfurilor pro-ciclice, s-a răspândit, în final, cu repeziciune în restul pieței. Săptămâna trecută a început cu o reducere de urgență a dobânzii de 50 puncte de bază de către Rezerva Federală, o mișcare care n-a făcut decât să consolideze sentimentul de panică din piață.
În câteva zile, randamentele globale ale obligațiunilor suverane s-au prăbușit la un minim record, aurul și volatilitatea bursei au crescut, iar dolarul a avut parte de o presiune de vânzare semnificativă pe măsură ce pozițiile long au fost lichidate.
Liniile de aprovizionare globale întrerupte și schimbarea abruptă a obiceiurilor globale de consum au dus la scăderea bruscă a companiilor aeriene, a restaurantelor, a acțiunilor companiilor agrement și a hotelurilor la nivel global. Piața de țiței a trecut prin propria sa criză, OPEC și Rusia străduindu-se să găsească un numitor comun pentru a atenua cea mai mare reducere a cererii globale de la criza financiară mondială încoace. În timp ce China dă semne de redresare lentă, atenția s-a îndreptat către SUA, cea mai mare economie a lumii.
Un sistem de sănătate defect și o cultură nesănătoasă a muncii au generat temeri legate de faptul că țara s-ar putea afla în pragul unei crize majore.
Deasupra acestor fluctuații enorme ale pieței și a incertitudinii, aurul s-a dovedit a fi, din nou, un activ sigur în fața vijeliei tot mai mari. Cel mai mare câștig săptămânal din 2009 încoace l-a propulsat la niveluri de neegalat în ultimii șapte ani, lăsând atât argintul, cât și platina, cu mult în urmă.
Raportul aur-argint a atins un maxim pe ultimii 40 de ani, la 96, în timp ce reducerea platinei față de aur a atins un prag record la 820$/uncie înainte ca reducerea anunțată a producției din partea unității anglo-americane să ajute la susținerea unei reveniri.
O aliniere perfectă a mai multor factori de susținere a dus la redresarea și supra-performanța aurului. Lăsând deoparte cererea pentru active sigure, prăbușirea randamentelor reale pe 10 ani din SUA la -0,60%, un minim pe șapte ani, scăderea bruscă a dolarului – pe măsură ce marjele de randament la alte valute s-au prăbușit – și scăderea continuă a burselor au fost elementele care au propulsat aurul mai sus, către pragul de 1700$/uncie.
Reducerea de urgență a ratei dobânzii de către Rezerva Federală la 1,25% este, conform estimărilor pieței, urmată, cel mai probabil, de o altă reducere de 50 de puncte de bază la întâlnirea obișnuită a FOMC din 18 martie. Până acum, minimul se află la 0,20%, acesta putând fi atins înainte de alegerile din SUA din noiembrie.
Poziția speculativă elevată deținută de fonduri a dat naștere unor îngrijorări legate de o corecție abruptă în cazul în care volatilitatea ar avea un nou puseu, așa cum s-a întâmplat săptămâna trecută. Atunci când volatilitatea crește, fondurile care vizează un anumit nivel de volatilitate în portofoliul lor sunt obligate să reducă expunerea la toate activele. Această evoluție a afectat aurul săptămâna trecută atunci când Cboe VIX a sărit la 40% (în prezent 37%).
Lăsând deoparte puseurile de volatilitate, au apărut îngrijorări legate și de durabilitatea unei poziții long aproape record. A ajuns la 285 000 loturi în săptămâna cu 25 februare înainte ca puseul antemenționat al VIX să mai micșoreze, indubitabil, piața. Cu toate acestea, uitându-ne la lungime în raport cu dimensiunea graficului, adică cu dobânda deschisă, vedem că poziția nu a fost încă elevată atunci când este comparată cu niveluri atinse în ultimii 12 ani.
Opțiunea spot pentru aur se îndrepta spre cea mai ridicată închidere zilnică din ultimii șapte ani, aproape de 1700$/uncie. Dat fiind faptul că a fost deja evaluată o nouă reducere a ratei dobânzii de 50 de puncte de bază, perspectiva unor câștiguri suplimentare depinde de cererea continuă pentru active sigure. Având aceasta în minte, performanțele bursei SUA, ale dolarului și ale pieței de obligațiuni dețin cheia pentru câștiguri suplimentare.
Sursa: Saxo Bank
Colapsul de o săptămână al țițeiului a continuat, țițeiul Brent scăzând la un minim pe 32 de luni, sub 50$/b. În timp ce cuprul, care acum s-a stabilit într-un interval, obține jumătate din cerere din China, sectorul energetic reflectă evoluția din toată economia globală.
Răspândirea coronavirusului din China reprezintă o amenințare tot mai mare pentru creșterea globală și cererea pentru combustibil a fost afectată, pe măsură ce companiile interzic călătoriile și lanțurile de aprovizionare sunt întrerupte.
Confruntați cu cel mai mare șoc legat de cerere de la criza financiară mondială încoace, grupul de producători OPEC+ s-a reunit la Viena pentru a negocia o reacție la actuala prăbușire a cererii. Discuțiile despre o reducere de 1,5 milioane de barili/zi au întâmpinat rezistență din partea Rusiei care era împotriva deciziei, în loc să spună că ar prefera să aștepte până în iunie pentru a putea măsura impactul.
Nu doar asupra cererii, ci și asupra potențialului unei încetiniri în rândul producătorilor, mai ales din partea producătorilor americani de petrol de șist.
Țiței Brent de patruzeci sau șaizeci de dolari este o întrebare la care grupul de producători OPEC + deține cheia. Răspunsul la această întrebare a sosit după redactarea acestui articol.
Sursa: Saxo Bank
Înainte ca virusul să fie cunoscut în afara Chinei, la mijlocul lui ianuarie, OPEC, Administrația americană pentru informații din domeniul energiei și Agenția Internațională pentru Energie estimau ca creșterea globală a cererii în 2020 va crește cu o medie de 1,2 milioane de barili/zi. Având această previziune în minte, alături de perspectiva ca producția non-OPEC să crească cu 2,3 milioane de barili/zi, grupul de producători OPEC+ a luat decizia, la început de decembrie, de a reduce producția pentru a echilibra piața.
Dat fiind faptul că creșterea cererii este acum revizuită în scădere aproape de zero, pentru unii chiar la negativ, discrepanța dintre ofertă și cerere e posibil să fi crescut acum cu peste un milion de barili/zi. De unde rezultă nevoia urgentă a OPEC+ să efectueze încă o reducere profundă, iar eșecul acesteia comportă riscul ca petrolul să se prăbușească aproape de 40.
Producția non-OPEC, mai ales din petrolul de șist american, va suferi și ea o încetinire, cel mai probabil, datorită prețurilor mai scăzute și condițiilor de creditare mai aspre. Cu toate acestea, vor trece luni bune până când se va resimți impactul, iar OPEC nu prea are timp, dat fiind șocul continuu și cu potențial de înrăutățire asupra cererii.
