Lansare în Diverta Plaza România, joi, 19 aprilie, ora 18.00
Adriana Săftoiu
Născută în 11.09.1967 la Dej, Adriana Săftoiu este absolventă a Facultăţii de Litere, secţia română-spaniolă, Universitatea Bucureşti. În 1995 a urmat Cursuri de jurnalism politic la Sofia, în 1999, Cursuri postuniversitare de relaţii publice la Facultatea de jurnalism, iar în 2000 a studiat relaţii publice în SUA (Boston). A lucrat ca ziarist (ROMPRES, MEDIAFAX), secretar de stat, purtător de cuvânt al Guvernului, director de cabinet în Ministrul Transporturilor şi pâna nu demult a fost consilier prezidential, purtatorul de cuvânt al preşedintelui Romaniei, şef al departamentului de comunicare publică.
„Adriana Săftoiu este o prezenţă inseparabilă a ultimei noastre experienţe prezidenţiale. Un preşedinte-jucător şi, de atâtea ori mai degrabă extrovertit, n-ar mai avea nevoie de intermediari pentru transmiterea mesajelor sale publice. În realitate, Adriana Săftoiu se profilează, inconfundabil, în primul rând prin contrast. Inspiră calm şi seninătate, în preajma, în urma sau în avangarda acceselor de personalitate ale preşedintelui Băsescu. Părerile unei astfel de persoane despre preşedinţi, prim-miniştri şi purtătorii lor de cuvânt ne interesează în mod obiectiv, aş spune.“ Emil Hurezeanu
Nou! „Vocile puterii“, Adriana Săftoiu, cu un Cuvânt înainte al autoarei şi posfaţa de Emil Hurezeanu, Format 13×20 cm, Nr. pagini: 448, Copertă cartonată, Editura Trei.
Cartea include interviuri cu cei 16 foşti purtători de cuvânt ai puterii din România ultimilor 17 ani. Oameni foarte diferiţi, precum Bogdan Baltazar, Virginia Gheorghiu, Despina Neagoe, Răzvan Popescu, Claudiu Lucaci, Alexandru Mironov sau Eugen Şerbănescu, surprind cititorii prin fineţea retrospectivă cu care îşi descriu şi analizează trecutul profesional şi relaţia cu puterea.
„Înţelegem mai bine, citind această carte, o perioadă complicată şi confuză. Câţiva din martorii ei secundari îşi clarifică aici biografiile oficiale consumate în preajma mai-marilor palatelor. Ceva anume, misterios şi necesar, din grandoarea şi fatalitatea care le umbresc, ajunge, ca într-o poveste povestită de propriile personaje, până la noi.“ Emil Hurezeanu
„S-au scris cărţi despre relaţia cu presa, despre relaţiile publice, despre cum şi ce trebuie să facă un purtător de cuvânt, cum trebuie să funcţioneze un departament de specialitate. Se găsesc manuale care oferă în detaliu sfaturi pentru o persoană care se gândeşte să înceapă o carieră în domeniu. După cum se ştie însă, practica este cea care ne omoară. Am avut mereu sentimentul că detaliile tehnice prezentate, care se bazează, cu siguranţă, pe experienţa celor care au scris asemenea îndreptare, nu trec dincolo de bucătăria devastatoare a acestei funcţii, mai ales atunci când este vorba de un purtător de cuvânt într-o instituţie, politică, de stat.“ Adriana Săftoiu
{mosloadposition user10}
