Luni, 15 septembrie, a început nu numai şcoala, ci şi Academia. Academia Caţavencu. Într-un format nou, după o odihnă activă de două luni, revista revine în forţă, cu o promoţie împrospătată de academicieni, toţi unul şi-unul, şi cu format nou: unul mai prietenos, de calitate, o revistă mai stufoasă, cu apariţie de două ori pe lună, fiindcă, nu-i aşa?, umorul bun, ca şi vinul bun, trebuie degustat câte puţin.
În noua sa formulă terapeutică, Academia Caţavencu, acest medicament ideal pentru tratarea lehamitei, se administrează în 36 de pagini color, pline de vitamine naturale pentru minte – respectiv pamflete, parodii, trucaje şi caricaturi, călăuzindu-se după principiul tradiţional românesc “râzi azi, mâine va fi mai rău”.
Fără “mazăr”, fără “fazăr”, dând în Stânga şi-n Dreapta, deopotrivă, nu cu vitrion englezesc, ci cu satiră savuroasă, publicaţia îşi propune ca, şi pe viitor, să combată prostia, corupţia, hoţia, fudulia, durerile în cot şi alte maladii politice mioritice, prin contribuţia următoarei echipe redacţionale: Eugen Cişmaşu – redactor şef, Gabriel Tudor – redactor şef adjunct, Alex Ștefănescu – editorialist, Victor Eugen Lungu, Eugen Ciortan, Costel Pătrăşcan, Viorel Agheană, Marius Gheorghiu, Mădălina Cristea, Radu Dumitran, Iulian Lalu – redactori.
Departe de a fi doar o revistă, Academia Caţavencu a fost, este şi va fi o stare de spirit. Starea de spirit a românului imparţial care râde, de la pașopt încoace, de toate partidele, de toate „personagiile”, de toate năravurile din „soțietate”. A românului care a inventat hazul de necaz şi râsu-plânsu’.
Academia Caţavencu este, cumva, oglinda sufletului românesc. Zeflemitoare, sarcastică, uneori cinică, oricând gata să-i ia peste picior pe miticii, caţavencii şi brânzoveneştii de ieri, de azi, dintotdeauna! Ea râde cu voioșie, ca să nu plângă cu amar.
Academia Caţavencu e un templu al satirei, în care orice român, ortodox sau catolic, musulman sau animist, ateu sau scientolog, e bine primit dacă se hotărăște să lase afară întristarea, să închine o bere pentru Nenea Iancu şi să râdă homeric, în loc să-şi plângă de milă.
Luni e cea mai mohorâtă zi a săptămânii. Toamna – cel mai mohorât anotimp. Dacă vreţi să nu cădeţi în depresie şi s-o luaţi razna, aveţi o singură soluţie: din 15 septembrie luaţi de la chioşcuri Academia Caţavencu!
